Deunazi mi-am luat si eu inima in dinti si m-am uitat la un film. Nu dau numele, ca nu mi se pare un film f bun. Important e ca totusi, am mai prins o idee din zbor si trebuie sa recunosc ca si numai pt atat, nu a fost timpul in tottalitate pierdut.
- Am impresia, ca, la cum pui problema, tu nu ai iubit niciodata cu adevarat.
- Ba cum sa nu. La fel cum pictez si iubesc. Ma daruiesc intru totul.
- Si atunci cum poti sa nu mai iubesti pe cineva pe care odata atat de mult ai iubit, incat ai uitat de tine si te-ai daruit fara nici o urma de regret?
- Pai..vezi tu..la fel ca orice pe lumea asta ..iubirea e si ea un lucru trecator.
Dupa 2 ani, doua femei, prietene din copilarie ..la taclale intr-o cafenea parca din alte timpuri pictata :
- Ei, si cum a fost aventura cu spaniolul? Ultima data cand am vorbit cu tine, mureai sa te topesti macar o noapte in bratele lui.
- Ah...a fost ceva desprins de realitate..mirific..intens..dar s-a sfarsit.
- Imi pare rau sa aud asta. Mai ales ca stiu ca ti-ai riscat pana si casnicia pentru acea nebunie a ta.
- Fara nebunie, draga mea, nu exista viata adevarata. Ne-am stafidi toti daca ne-am inchide in propria ipocrizie de a fi 'sfant'.
- L-ai ranit mult pe Alex. Asta nu a contat nicidecum pentru tine?
- Nu il mai iubeam. Adica il iubeam, dar nu mai eram indragostita de el. Ne chinuiam reciproc.
- Si cum ai putut sa il minti?
- In felul acesta nu ii faceam nici un rau. Singura care s-a consumat am fost eu.
- Si totusi..am inteles ca a descoperit ca l-ai inselat atata timp..2 ani sa inteleg?
- Da. De aceea am si divortat.
- Cred ca a fost greu pentru copiii vostri.
- A fost..si a fost si pentru mine. Cred ca si acum il iubesc pe Alex. Un om ca el nu iti e dat in cale decat o singura data in viata.
- Asa spuneai parca atunci si de spaniol.
- Da, asa spuneam..dar si-a gasit alta..mai tanara..
- Imi pare rau. Cred ca ai suferit mult.
- Nu atat de mult..stiam ca nu o sa ma iubeasca la fel ca si Alex. Trebuia doar sa ma 'intretina' ca sa pot sa am energie pentru familia noastra..intr-un fel o faceam pentru binele meu si a lui Alex..sa nu ne innebunim reciproc.
- Cum te intelegi acum cu tatal copiilor tai?
- Hmm. Nicicum. El nu mai suporta nici sa auda de mine, daramite sa ma vada. Pentru el nu conteaza altceva decat faptul ca l-am tradat. Restul anilor in care i-am fost alaturi s-au sters ca si cum nu ar fi fost.
- Iti vad ochii tristi. Extrem de tristi.Dupa cine sufera ei atat?
- Dupa Alex..nu trece o zi fara sa simt cum ma arde dorul de el..
- Si de spaniol nu iti e dor?
- Nu..a fost ceva trecator.
- Atunci spuneai ca dragostea pasionala pentru Alex a fost ceva trecator. Tin minte ca erai in stare sa risti totul doar ca sa incerci o noua experienta cu el. Odata mi-ai recnoscut si ca simteai cum ca el ar putea sa fie adevaratul tau suflet pereche..
- Da. Asa am spus. Imi intrase in sange ca un drog..nu mai aveam liniste din cauza atingerilor lui..ce sa mai..spaniolul era irezistibil si fascinant. Faptul ca il iubeam totodata pe Alex, dar ma gandeam atat de des la spaniol..ma chinuia pana in pragul nebuniei. Greseala mea a fost ca am muscat din mar..puteam sa ma abtin..caci mai apoi - nu am mai putut.
- Si cand te-a parasit pentru alta..ai suferit?
- Nu..deja intrasem si cu spaniol in monotonie. Si am ajuns la concluzia, ca indiferent cu cine esti, tu singur esti cauza monotoniei din viata ta. Toti trecem prin asa ceva periodic - oameni de rand, oameni de sange albastru, genii, calugari..etc.
- Deci pana la urma nu iubirea pentru Alex era ceva trecator.
- Nicidecum draga mea. Ce a fost trecator - era exact pasiunea pentru pictorul spaniol.A venit ..si asa s-a si dus. Dar Alex..iubirea si amintirea lui Alex..nu e trecatoare deloc. Si din cauza alegerii mele, de a musca din mar..aceasta iubire, in loc sa imi mangaie restul zilelor..mi le va chinui.
Dupa inca 6 luni, aceleasi doua femei, un parc plin de flori, in plina primavara:
- Draga mea, voiam de ceva vreme sa iti multumesc.
- Pentru ce, scumpa mea?
- Pentru ca mi-ai povestit despre experienta ta cu spaniolul...stii, pe atunci eram si eu oarecum obsedata de un coleg de la birou..si ma tenta foarte tare sa il sarut macar..sa vad cum e..Adi era atat de preocupat cu munca incat uneori aveam impresia ca a uitat complet de mine..nici nu ma puteam insela mai aprig decat atat.
- Si l-ai sarutat?..Nu inteleg unde bati..
- Nu l-am sarutat. L-am rugat sa m alase in pace, iar cand am vazut ca persista (stiind ca ma atrage)..i-am propus sa poarte o discutie cu Adi. In acel moment s-a retras..si de atunci a inceput sa fie din ce in ce mai bine viata cu Adi. Eu ma simteam mai putin vinovata, acum ma deschideam iar in fata lui (caci nu ii mai ascundeam nimic)..si..am realizat ca Adi era 'acasa' al sufletului meu!
- Iar colegul ce a fost pana la urma pentru tine?
-
Ceva trecator..
Nu cautati un film cu asemenea scene. Nu exista..doar ideea exista..si mi-a placut. Si am ales sa o impart cu voi..pentru ca merita..pentru ca merita sa ne gandim de doua ori, de zece ori..de o mie de ori chiar..inainte de a ne opri privirile prea mult in fata unui 'ceva trecator'..riscand astfel sa distrugem 'ceva care dureaza'.
O zi frumoasa, dragii mei...
acasa.
