marți, 7 februarie 2017

Libertatea e mult mai scumpa de atat

Imi las si eu ideea pe fondul evenimentelor.

Ca sa fii liber, trebuie sa fii pregatit sa ramai singur de cate ori este nevoie.

Noi suferim din cauza cetatenilor care nu isi asuma responsabilitatea de a lupta pentru tara noastra -bunici, parinti, vecini, amici, colegi, frati. Ei ne critica, dar, asa cum multi nu au votat, acum raman in case - raman miserupisti. Numai daca suntem 100% onesti si ne taxam intre noi putem sa ajungem la un consens real, nebazat pe violenta sau manipulare.

Multi il critica pe Iohannis ca nu vine cu solutii. Dar el ne intreaba pe NOI un lucru esential:

,,Ce fel de natiune vrem sa fim?''

- Mama, ma doare ca nu esti aici, cu mine, sa ma sustii sa lupt pentru un viitor.
-Tata, seful meu ma priveste de sus si ma preseaza sa incalc legea, pentru ca ,,asa se face si asa merg lucrurile in Romania''
- Bunico, imi spuneai povesti despre o lume mai buna. Acum simt ca SI TU participi la distrugerea lumii frumoase pe care m-ai invatat sa o visez
- Amice, imi esti drag, avem un trecut impreuna , dar GREU ma mai pot uita in ochii tai
- Vecine, ai dreptul legal sa nu mergi la vot, dar daca nimeni nu ar merge - CE democratie ar mai fi? Voi stati in democratie PE SPATELE nostru.
- Frate, tu dai mita ca sa iti tii afacerea pe rol, dar de ce nu lupti sa nu mai fii nevoit sa faci asta? A ajuns sa iti placa si sa te multumesti sa intretii coruptia?
- Prietene, spui ca ai anulat votul pt ca esti impotriva sistemului - dar unde e ALTERNATIVA? Solutii nu ai, doar dezamagiri si critici?

Zi de zi. Acasa, la munca, in vacanta, in strada.
 Sa lasam masca jos. Sa dezbatem. Sa aratam obrazul, chiar daca riscam sa fim evitati. Nu trebuie sa fim agresivi, nici poluanti pentru ceilalti. Dar DE FIECARE data cand vine vorba, sa ne amintim de #Rezist si sa spunem lucrurilor pe nume.
Sa nu mai inchidem ochii, sa nu mai tacem.

Cerem psdului sa isi faca ordine din interior.
Dar noi cand incepem sa o facem cu adevarat?

luni, 19 decembrie 2016

Petitie : Poporul decide!

Daca te-ai saturat sa vezi cum se voteaza legi obscure fara sa ai un cuvant de spus, semneaza petitia de mai jos pentru a putea respinge pe viitor legi asemanatoare cu ,,pensiile speciale''! Participa si apara democratia! Votul tau nu conteaza DOAR o data la 4 ani.

https://petitieonline.net/petitie/29145151

luni, 12 decembrie 2016

11.12.2016 - Ziua Miserupistului Roman

Haideti sa nu ne mai atacam intre noi si sa facem distinctii clare. 11.12.2016 va ramane o zi de doliu national pentru romanii care conteaza, adica, pentru romanii care isi iubesc si isi doresc tara, iar acestia trebuie sa se delimiteze de acum inainte nu doar de Ciuma Rosie, ci si de Miserupisti.
11.12.2016 - Ziua Miserupistului Roman - care trebuie tratat ca atare, de acum. Aratat cu degetul si cu obrazul. Romania e rupta in trei:
-Patriotii
-Ciuma Rosie
-Miserupistii.

Dar Romania e doar a celor care o iubesc si lupta pentru ea. O lupta e viata, deci, romane, lupta!

miercuri, 23 noiembrie 2016

Fragment



Într-o societate de consum sufocată de fuga după mai mult, fără a necesita însă mai mult, piesa de teatru ,,Dedesubturi’’ încerca să reamintească oamenilor că poate ar fi nevoie să aibă mai multă grijă de adevăratele lor necesităţi şi dorinţe, indiferent de ceea ce este la modă, căci moda în sine ar putea reprezenta, în fond, o reclamă agresivă spre un stil de viaţă dictat şi limitat. Scrisă de un profesor universitar modest, opera atrăsese prima dată atenţia tinerilor actori amatori din grupul Piţigoi şi aceştia reuşiseră, prin diverse legături de influenţă, să realizeze punerea sa în scenă în sala cea mare a Teatrului Naţional, în colaborare cu unii actori consacraţi, care fuseseră impresionaţi nu atât de ideea profesorului, cât de avântul deosebit de viu şi de tineresc ai celor care considerau important să o promoveze.



***
În câteva momente se trase cortina și în fața lor apăru un pat imens cu baldachin, o noptieră pe care erau așezate câteva cărți, un pahar alb de porțelan, o farfurioară cu fursecuri apetisante și o lampă retro stinsă, iar lângă noptieră trona împreună cu un scaun un birou dezordonat și încărcat cu diverse foi, manuscrise, caiete, stilouri, printre care și o mașină de scris portabilă recondiționată, o Princess 300, în fața căreia se afla o fereastră mare întredeschisă, parțial umbrită de draperia grea. În surdină se auzea o arie de Chopin, lumina difuză avea o tentă roșiatică, la fel ca și culoarea draperiei, iar podeaua era acoperită cu un covor persan de lână cu modele diverse și culori discrete.
Armonia încăperii fu brusc întreruptă de un bărbat înalt și corpolent, îmbrăcat într-un halat lung de casă, care avea nasul cârn, început de chelie și sprâncene stufoase, sub umbra cărora sticleau ochii închiși la culoare și ușor conturați cu dermatograf, mișcându-se fulgerător în toate părțile, în tandem cu mâinile pe care le frământa necontenit.
-Extraordinar! Sunt determinați să mă aducă într-o situație imposibilă! De ce nu înțeleg o dată şi pentru totdeauna că nu am lipsă să ies din casa și din curtea mea, din biblioteca și din liniștea mea? De ce caută să mă forțeze prin fel și fel de tertipuri să ies la lumina reflectoarelor stupide și triste, care nu vânează altceva decât știri de senzație poluante și agasante? Și ce să le și povestesc? Despre ce și cât anume îngurgitez la micul dejun, despre stiliștii la care nu apelez niciodată, despre motivele pentru care prefer o viață de pustnic, despre problemele mele din copilărie, or despre femeile care au trecut prin patul meu? Ah, lume indiscretă și flămândă de bârfe de doi bani! Impertinenților, scroafelor, generație de copy-paste, târâturi și căpușe ambulante ce sunteți azi și mâine! Vouă să vă răspund la întrebări pentru că ce? Pentru că îi tâmpiți cu o perseverență mirobolantă pe tinerii din ziua de azi cu tâmpitele voastre criterii de modernism eșuat ca o vacă la malul mării? Pentru că faceți din țânțar elefant și îmbolnăviți tinerele fecioare cu un estetism de forme și dimensiuni grotești și le împingeți spre anorexie, bulimie și sinucidere, ca mai apoi să le declarați pe toate și pe toți struți Emo și lebede triste? Ah, fi-v-ar satana oaspete la masă și da-v-ar pe gât în jos toate veninurile, gogomăniile, otrăvurile și impertinețele de care ați fost și sunteți capabili! Zdrențelor, vouă să vă răspund la întrebări? Auzi, javrele, să dea pe prima pagină știrea că aș fi bolnav de cancer și semăn cu un alde Michael Jackson înainte de moarte, de aceea, chipurile, port eu ochelari mari de soare, pălărie și am trimișii mei pentru a rezolva treburile administrative obligatorii. Aș, lovi-v-ar trăznetele în moalele capului de mincinoși notorii!

duminică, 20 noiembrie 2016

Taci. Pana cand?

Si taci, si taci.
Si taci.
Pana cand cuvintele se pierd undeva
in colturile intunecate ale memoriei,
buzele se cos printre respiratii repetate
care nu spun nimic inimii, nu divulga niciun secret,
doar ii dau impulsuri goale de continut,
pentru a supravietui in continuare.

Dar tu taci.
Taci, taci, taci.
Pana cand nu mai ai nimic de spus.