duminică, 21 septembrie 2008

Destinul ..limitat?

M-a intrebat cineva ce parere am despre destin. Influenteaza el sau nu viitorul nostru.
Am raspuns printr-o intrebare : 'Influenteaza destinul vointa noastra?'
Hmmm..pentru a se naste vointa, trebuie mai intai sa apara dorinta - scopul.
Daca ai scop, ai motivatie..ai motivatie..ce urmeaza altceva decat resemnare sau vointa.
Bon! Sa zicem ca alegem vointa.
Ca sa fii apt de vointa, se cere a fi folosit si capul pentru a inchega un plan de bataie..nu de alta, dar ne consideram oameni practici si eficienti.
Ca sa fii eficent, ar fi frumos sa ai de unde alege planul optim. Ca sa ai de unde alege, se cere a se analiza macar cateva variante de abordare a problemei. Timp in care ne asiguram daca scopul e chiar acela dorit, avand deci libertate de razgandire in caz ca printr-o minune, am fost 'asaltati' de destin.
Considerand ca s-a facut aceasta optimizare, in continuare nu ne mai ramane altceva decat sa punem planul in aplicare.
Hmmm..bine bine, dar ..cum?
Pai, in functie de prioritati, aptitudini si instinct.
Prioritatile si aptitudinile sunt intelese de toata lumea ca fiind rezultat al caracterului, personalitatii si experientei. Nu cred ca are vreuna de-a face cu asa zisul destin.
Desi..aptitudinile acestea isi au baza la nastere..si atunci, considerand ca bagajul genetic mostenit ar fi o ruleta ruseasca..stai!
Am spus 'mostenit'..asta ar implica o interdependenta fata de viata stramosilor tai, nicidecum de un asa zis destin.
Bon!
Deci ne-am pus de acord ca prioritatile si aptitudinile nu au nimic de-a face cu punctul nostru de interes.

Sa ne oprim putin asupra instinctului.
O fi si acesta parte derivata din bagajul genetic?..hai sa zicem ca pe de o parte da si pe de alta nu.
De ce tousi pe de o parte nu?
Pai..eu una nu prea pot aduce demonstratie la cauza ce implica 'revelatia'..sau mai mult'intuitia'..si nici atat 'premonitia'.
Si totusi, ca ne place sau nu sa recunoastem, cei 3 factori mentionati mai sus isi fac loc in viata noastra neinvitati(rog pe cei care considera ca pot provoca 'premonizarile' sa se abtina).
Sa lasam iarasi revelatia si premonitia celora care mediteaza mai des si cu siguranta stiu mai multe decat noi..probabil chiar si sa argumenteze intr-un fel si altul ca acestea nu ar fi fenomene venite din esterior..

Totusi, in sfarsit am ajuns unde voiam - si anume chiar la miezul problemei.
Intuitia..cine poate sa-mi explice si mie de unde vine intuitia ?
Daca e sa ne incredem in 'energie' ca oric forma de viata si sentiment..ar trebui sa ne oprim aici, caci nu e greu ca energia x sa interactioneze cu o bucata din energia y -sa schimbe astfel informatii si sa creeze cauza de a actiona..
Totusi, daca aceste schimburi de informatii tridimensionale sau pluridimensionale nu s-ar accepta ca si conventie..ne ramane sa lasam un semn de intrebare pe mai departe.

Asa ..asa..hai, amintiti-mi de SANSA..pai dragii mei - intuitia si sansa sunt aceeasi mancare de peste.
De ce?...pai..de ce s-ar intalnni unda energiei x cu cea a energiei y..de ce ar fi exact in acel moment in acelasi loc ambele? De ce au 'sansa' sa interactioneze?

Si revenind la un punct de concluzionare pe care sigur nu l-ati 'digerat : de ce avem 'sansa' sa mostenim un anume bagaj genetic?

La naiba..demonstratia mea nu mai are nici cap nici coada odata ce apare in calea ei 'sansa'

Da dragii mei, cred in destin, in masura in care fiecaruia dintre noi ni se ofera unele sanse in viata..si altora -altele.
Insa si asa..nimic nu e batut in cuie..nu avem o singura varianta, altfel nu ne-am permite actul de optimizare de care vorbeam mai sus.
Asa ca din 100, 1000 etc posibile viitoare destine - singuri ne alegem cel pe care ni-l dorim.
E drept, nu toti au sansa sa castige la loto, dar au sansa sa riste mult pentru a castiga cu mult mai mult.

Da, pentru mine exista destin (asa cum il inteleg si descriu)..dar totodata exista si acel liber arbitru controversat.
Avem libertate limitata (ete fleosc, asta era deja stiut..noi suntem limitati!)..dar avem libertatea de a alege dintre mai multe variante.

Prin absurd, daca toate aceste 'intuitii' ar fi influientate pas cu pas de un destin rigid (si nu ar mai exista optimizarea decat ca sa ne fure ochii incetul cu incetul)..atunci consider ca Dumnezeu nu ne iubeste atat pe cat simt eu ca ne iubeste.
Si da, cred in Dumnezeu si da, cred in puterea mea de a alege ce-mi doresc.

Ei..incalcite sunt caile Domnului..dar totodata exista atat rai cat si iad..
De ce daca printr-un anume destin bine pus la punct, Dumnezeu ar mai crea si iad?..caci nu cred ca Dumnezeu ar condamna pe unii direct infern.
Asta ar insemna ca Dumnezeu sa fie Diavol..si atunci Diavolul sa se joace cu noi, de-a Dumnezeu..si la ce rost?

Deci dragii mei, in concluzie..daca eu cred intr-un Dumnezeu care ma iubeste..cred in destin limitat (indus din libertate limitata)..iar daca sunt ateu, imi permit luxul de a crede in destin, ba chiar..in hazard.

O zi frumoasa la toti!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu