duminică, 14 septembrie 2008

Umbre..

Nu mi-au placut niciodata umbrele.
Daca ma uit in urma, dintre tot ce am avut, doar ce a ramas in trecut a devenit umbra..restul..le am inca aici, cu mine, in lumina clara a diminetii si a lunii.
Nimic nu se pierde, totul se transforma ..si unele clipe se transforma in umbre..altele isi schimba coloristica, dar se pastreaza in prim plan - in lumina.

Au oare umbrele rostul lor?
In mine au lasat doar goluri..franturi pustiite din suflet, caci nu se pot crea umbre daca nu au fost odata lumini.
Sunt oare umbrele parazite si atat?
Ce nu te omoara te face mai puternic..bun, dar de ce trebuie sa se transforme in umbre..de ce sa nu dispara ca si cand nu ar fi fost?
Este oare umbra trecutului - amprenta noastra?..ne ofera ea unicitate pe lume?

Este oare umbra - cheia spre lumina vitorului?

Umbre..nu poti cu ele, dar nici fara ele..umbre.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu