luni, 27 octombrie 2008

Un pitic pe creier

Imi place la nebunie expresia relativ noua care ma ajuta sa imi exprim mai bine ideea de a face ceva, fara sa am prea multe explicatii sau de ce nu - motivatii.

'Am un pitic pe creier'
Exact..acesta o fi el pitic, dar e acolo..si ce daca ce vreau eu iti pare tie atat de aberant sau fara sens?..din moment ce e pitic, nu doar ca nu ma poate afecta prea tare, insa nici nu e graba mare sa il dau jos de acolo. Sa creasca oare in timp piticul asta?.hmm..tot ce e posibil..si si daca nu ar creste. ar exista riscul sa se ofileasca ca apoi sa lase loc de umbra..si iar, dupa cum am mai discutat - nu vreau umbre in viata mea.

Ieri am fost la o prajitura intr-o cofetarie greceasca - local destul de mare, aerat, cu picturi specifice traditiei vechilor eleni, prajituri destul de gustoase intr-o gama destul de larga (mare diferenta intre ele nu e..una poate are o cireasa doua in plus sau putina savoare de rom..alta poate are si ceva crocant..dar pe langa prajituri gasim fursecuri, patiserii si sa nu uit : profiterol!). Local cu clientela destul de rafinata si cu spatiu real intre fumatori si nefumatori.
Bon..toate bune si frumoase pana dau sa ma duc si eu ca si tot crestinul - la toaleta. Pardon, era sa zic baie..si am sa ma corectez acum..era de fapt - o buda!
Si saraca bunica s-ar simti jignita, caci buda ei de afara e chiar mai curata si mai aerata decat buda grecilor din mijlocul orasului. Pardon, nu ma iau eu de ei ca sunt greci, ma iau de ei ca sunt 'bud-isti'. Nu exista cuvantul in dictionar? Nu conteaza, impresia mea l-a inventat pe loc.
Nu tu hartie igienica, nu tu lumina in cabina, nu tu sapun la chiuveta..ce sa mai zic de prosop din hartie sau macar un uscator.
Asta e, piticul meu pe creier deja si-a spus cuvantul : nu mai merg la acea cofetarie! Si nu, nu pentru ca nu as putea lua ceva la pachet..dar parca totusi nu prea tare am incredere in igiena oamenilor de acolo..asa ca, ma abtin.


Poate ca peste 2 ani voi uita ca acea cofetarie exista..insa, cand am sa trec pe acolo si cineva va sugera sa intram, cred ca piticul meu pe creier imi va reaminti de buda..si deh, atatea alte cofetarii sunt in oras!

Morala? Nu am una cu privire la piticul pe creier, insa am una pentru cei care se mira de multe ori de ce isi pierd clientela din mers.
Dragii mei, sa fi avut ieri 10 ani, sigur as fi mers si azi la acea cofetarie..insa omul pe masura ce inainteaza in varsta devine tot mai pretentios, poate si din cauza ca e mai patit. Va rog eu, daca atunci cand nenea de la Sanitar va pune stampila ca e vorba de o toaleta, pastrati-o toaleta in toata regula ei!..nu e atat de greu, va rog eu - spalati-va pe maini si daca nu va vede cineva..ori deh, e greu sa faceti a doua chestie ca e mai frecventa (logic vorbind) decat prima.
Aveti salariu mic si seful nu va motiveaza? De ce sa va razbunati pe noi?..
Hmm..da, haideti - intrebati. De ce nu fac plangere..pentru ca acesti cofetari nu au luxul de a imi pasa mie atat de mult de cofetaria lor. Acest lux se castiga in timp si cu prestigiu.

Mdea, de fapt eu voiam sa vorbesc de alt pitic pe creier. Unul mai simpatic - si nu al meu, dar al unei prietene care a fost cu mine in local. (de unde cauza am si facut paranteza aia lunga - deh, nu a trecut nici o zi, daramaite un an!)

M-a surprins foarte placut cand a sustinut sus si tare ca a atacat-o un pitic inspirat de la o 'apucatura' mai ciudata de a mea. Ma rog, obisnuiam(si o fac si acum, dar mai rar) sa cumpar pahare de sticla si sa le sparg la zid..pasiune?..nu stiu , placere? - categoric!
Draga mea prietena a inceput sa se simta inghitita de fumul cotidianului si simte nevoia sa faca o nebunie. Nu e nebunia grozava, dar e frumoasa atata timp cat de ea e perceputa ca o mica nebunie.

Asa ca unii pitici pe creier sunt bineveniti in vietile noastre..sa mai spargem si noi cate una, macar sa o facem controlat..are un efect sublim.
Spor la spart dragii mei..la spart pitici pe creier, evident.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu