marți, 4 noiembrie 2008

ACUM

Duminica toata dimineata am cantat cu mama romante vechi, cantece de munte si fel de fel de melodii de leagan.
Desi nu duceam versurile mereu pana la sfarsit, totusi se lega ceva..si era atat de bine, mama cu vocea ei sa imi mangaie timpanul si eu sa ma iau dupa ea ca si un gandacel ce urmeaza atent o farama de lumina.

Profa de engleza din liceu m-a surprins brusc cu o sesizare.
Mi-a cerut sa ii scriu o strofa sau doua dintr-o melodie noua (anii 90) pe care o ascultam frecvent la moment.
Dumnezeule, pe cat de hilara mi s-a parut intrebarea..pe atat de greu mi-a picat sa realizez ca nu stiu mai mult de 2 versuri legate la un cantec..si eu chiar indrageam cantecul acela..si pe celalalt..asta e. parca eram inhibata.

Morala? ..prea multa informatie superficiala incat nici noi nu mai stim ce avem de selectat, cand si cum..si iar revin la viata ca o lumanare : o ardem atat de repede , uneori fiind bine (mori tanar), alteori mai rau (mori bolnav, in lipsa de puteri).
Nu ma pot imagina ca si o batranica ce nu poate sa manance singura, sa se spele singura..sa gandeasca cat de cat clar..nu vreau sa traiesc mult, sincer..nu as regreta nici sa mor maine.
Nu, va rog, nu ma intelegeti gresit - iubesc viata..fiecare farama de viata, de culoare, de sens .. dar nu cred ca existenta noastra se opreste la atat..nimic nu se pierde - totul se transforma.
Nu-mi pasa ca altii cred altfel, nu caut sa demonstrez nici o teorie..pur si simplu nu las loc indoielilor sa ma puna pe ganduri si in aceasta privinta..stiu ca tata undeva e acolo ..il simt. Pe el mai mult decat pe oricare altii.
Si totusi, stiu ca nu as regreta daca as muri maine.

Cineva mi-a spus ca de curand a invatat un lucru : sa traiesti fiecare clipa intensa ca sa nu ajungi sa regreti ca nu ai facut-o.
Frumos..si eu credeam asta odata..poate ca m-am schimbat sau poate doar m-am extins cand ma intreb : de ce sa lasi loc de regrete?..de tot felul..ce conteaza ca azi nu e ce ieri putea sa fie?..mai bine ia clipa de coarne..singura clipa pe care o poti lua de coarne- si anume - cea de acum.
Mereu e vorba de acum, nu? :)

Ori daca nu ai luat clipa de acum de coarne, e pentru ca ai putut sa nu o faci. Nu era dorinta atat de mare daca a fost rapusa de ezitare, teama sau ..alte prioritati.
Si atunci, in fond..de ce sa regreti?

In seara asta am sa fac o lista cu obicetivele pe care imi doersc sa le ating pana la sfarsitul anului..abia astept doar sa fac lista, ce sa mai zic de 'gustul' ce va sa fie..saptamaa trecuta am mancat o prajitura al carui gust mi-a ramas intens si dupa 2 zile..asa si cu obiectivele acestea - sa fie atat de intense incat sa ramana amintire.
te hranesti din amintiri?..nu iti ofera oare doar iluzia ca traiesti?
Ah, cat de intense pot fi unele amintiri..unele vise..unele idei..trebuie doar sa iei clipa de acum - de coarne. atat.

O zi frumoasa si plina de ACUM, dragii mei!



La casuta alba
Sunt atatea flori la feresti
Dar cea mai frumoasa
floare
ce-mi apare
Tu esti.

Cat imi esti de draga
Stie numai inima mea
Ea ascunde dorul
dorul
si fiorul
in ea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu