marți, 4 noiembrie 2008

Nu vreau sa ma joc..

Sa ma joc sau sa nu ma joc?
Mi-e atat de bine in starea curenta incat nici macar nu ma mai intreb daca totusi lipseste sau nu ceva.
Mereu pe drumuri, mereu cu mintea ocupata..si totusi sa imi permit sa ma opresc sa devorez cu privirea o pata de culoare..ce poti cere mai mult?

Mi-am tot propus de la o vreme sa ajung in parc.. Vreau sa ma asez domnule langa o batranica singura pe banca si sa o rog sa imi povesteasca viata ei..ah, ma apuca pofta numai cand ma gandesc la asta.
Mi-e dor sa descopar un munte..inca oscilez daca in weekend merg la Brasov sau la Sibiu..in caz ca nu apar iar surprize..

Voiam azi sa merg undeva la un concert life..ceva clasic : vioara, pian, orga de biserica..nu am noroc. azi nu se organizeaza asa ceva in Cluj..
De ce atunci cand ne e bine cautam totusi mai mult..?..si asa nu putem incremeni clipa pt totdeauna..de ce sa fortam trecerea?
Goana asta nebuna spre nicaieri la ce ne ajuta?..castigam, pierdem..ajungem pe celalalt mal parasind acest mal..si chiar daca nu lasi loc de umbre..raman urmele uneori mai grele decat altadata..imbatraneste inima?

Vad in jurul meu oameni 'asezati' cica..dar majoritatea sunt totodata si plafonati.
Chiar treceam pe langa un tatic cu fetita in brate..cu un ochi radea, cu altul intuneca orizontul..asezamantul nu iti poate garanta casa..o rulota nu iti poate garanta linistea..

Nici nu mai tin minte cand am avut parte de cateva minute de plictiseala..pana si odihna ma consuma..si de ce nu ar face-o?..mai bine ard acum, decat maine..mai bine prin rasaritul decat apusul.


De ce trebuie sa facem sacrificii ca sa putem zambi cu ambii ochi?

Un comentariu: