vineri, 22 mai 2009

'Mi-e dor sa te citesc'

'Mi-e dor sa te citesc'
Atat a fost nevoie ca sa imi deschid iar aripile sa zbor spre interior si sa uit cateva clipe cum ca exteriorul exista.
Era tarziu si nu puteam sa dorm. Imi era teama ca a doua zi voi fi obosita si nu voi face fata responsabilitatilor, cu brio. Ma gandeam ca a doua zi va aduce o si mai mare nenorocire si nu voiam sa las ca noaptea aceea sa se sfarseasca.

Uneori realizam cat de bine ne e, atunci cand ne e mai rau.
Atunci cand suferim, cautam ancore cu disperare.
Si atunci cand cautam sa ne agatam de ceva, gasim motive mai ales acolo unde practic, nu erau.
Ancore. Oare noi, pentru cati oameni ajungem sa fim ancore macar pt cateva clipe, intr-o viata?

Revin mai diseara sa imi continui gandul..acum, inca lucrez pentru el..ca sa mi-l permit.

Un comentariu: