miercuri, 20 mai 2009

Mosneagul si toiagul ..

Vine-ncet in larg pe drumu-i
si mosneagul, si toiagul
Barba lunga-mpovarandu-i
Cu smerenie poarta sacul

Si e greu de-amarciune
Si mosneagul, si toiagul
Suferind de vremuri bune
Cand bateau lumea de-a latul

'Cum se face deja noapte?'
intreba-n melancolie
'cum se face deja noapte!'
exclama fara sa stie

'Ma intreb degeaba iarasi.'
spuse trist si resemnat
'Am sa stau degeaba iarasi!
exclama foarte-nciudat

'De ce trebuie sa vina?'
mii de ganduri contopii
'Mereu trebuie sa vina!'
colt de aschie scarsnii

'Eram tanar dimineata!'
ochi sclipind intreazarea
'Doar o creanga mi-era viata'
cu tarie preciza

'Las in urma rasaritul'
bland senil, singur canta
'N-aveam rost fara trecuturi'
Far' a stii, curios, scapa

'Ce m-asteapta dupa noapte?'
totusi pacea-l legana
'N-ajut zece dintr-odata!'
singur, iar, se motiva

'Nu va mai cara nici barba'
spuse calm si impacat
'As putea s-alerg intr-una'
dar simtind ca-i vinovat

'Va veni macar lumina'
si cu asta adormi
'Imi ramane mie vremea'
ca un brad intepeni

Uite-asa se lasa noaptea
Alinand albit mosneag
Lasand loc pe dimineata
Unui ciot, tanar, toiag.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu