duminică, 14 iunie 2009

Fereastra intredeschisa

Statea in fata oglinzii si se masura din cap pana in picioare.
'Nu mai esti ce ai fost odata' isi spunea amar in sinea ei.
Jos se auzi un claxon de masina intrerupt de un zgomot puternic. Femeia isi lua o scurta in spate si alega pe scari in jos uitand sa inchida usa de la dormitor..si totodata lasand intredeschisa fereastra.

- Ce s-a intamplat? Ce a sunat in halul acela?
Barbatul era plin de sange pe maini si cu o privire salbatica o repezi:
- Am calcat o potaie. Sigur e a spurcatei aleia de la doua case distanta. Ce stai si te uiti asa? Mai bine hai si pune mana de ma ajuta. Nu am chef sa ma blaseteme cate zile o mai avea, ca i-am omorat potaia!
Femeia era oarecum ingrozita. In urechi ii suna incontinuu cuvantul 'potaia' dar nu putea nicicum sa isi scoata din minte sangele de pe maini.
Fara sa isi dea seama, intreba scurt cu jumatate de gura:
'Esti sigur ca e sangele cainelui?'
Barbatul isi pierdu rabdarea si scarsni din dinti, furios:
- Ce intrebare mai e si asta?? Dar a cui sange sa fie daca eu o potaie am calcat cu masina. Tia-m spus de atatea ori sa lasi aprinsa lumina pe terasa cand se apropie ora la care vin acasa. Dupa ce ca mai si lucrez toata ziua, sa ma mai trezesc si cu asemenea grozavii pe cap.
- Asa vorbesti de parca ai fi singurul care aduce bani in casa asta. Nu sunt intretinuta ta.
- Ai de gand sa ma ajuti odata sa scap de lesia asta nenorocita?
Femeia se apleca in genunchi si i se stranse inima. Intr-o balta de sange, la jumatate de metru in fata masinii, zacea un puf alb si cretuliu de catel. Il chema Zozo. Prin minte ii strafulgera instant o intaplare ce avusese loc acum doua zile

- Zozo, vino baiatul lui mama in casa. Nu vezi ce ploua afara, Zozo? Ai sa mi te racesti si apoi tot tu ai sa faci botic ca te duce mami la doctor.
Zozo?..unde esti?
Din casa vopsita in culori deschise placuta privirii, prin usa de unde venea un miros imbatator de scortisoara - se auzi o voce cristalina.
Un catelus cat un ghemotoc, cu limba scoasa sa atarne pe jos, alerga pe scari topaind intr-o veselie si impiedicandu-se ba de o scara, ba de alta, dar reusind tottusi ca intr-un final sa o zbugheasca pe usa in casa.
La cativa pasi distanta, o femeie la jumatatea varstei spuse catre sotul sau care o insotea intr-o promenada primavaratica prin ploaie:
- Biata Florina. De cand a ramas singura pe lume numai sufletelul asta mic i-a mai ramas sa ii aline batranetile. A avut un strasnic sot si fiu. Ambii erau angajati in brigada de la pompieri. Au salvat multe vieti. Mari oameni.
Pacat ca la ultima interventie, cand a scapat un copil de la incendiu, au murit amandoi. Avea bietul sapte anisori, iar fiul Florinei de abia douazeci si doi - dar era strasnic baiat. Ah, si acum imi aduc aminte cum statea Florina in fata crucii intr-o duminica si vorbea cu 'barbateii ei'. E o femeie minunata, ar ajuta pe toata lumea.
a a vrut chiar sa infieze pe acel copilas, caruia in incendiu i-au murit parintii si bunicii, dar se vede treaba ca intre timp a venit un frate vitreg de-al tatalui si l-au luat cu ei.

-Femeie! Ai fe gand sa misti ceva astazi? Sau vrei sa mi-o pui in cap pe batrana aia spurcata si zbarcita?
-Nu e deloc spurcata tanti Florina. E chiar o femeie cum rar s-au mai intalnit. Cand ne-am mutat aici in iarna, a fost singura care ne-a adus placinte cu mere si scortisoara. Ba chiar ti-au placut si tie si le-ai mancat.
- Se vede treaba ca tu nu ai sa te misti degraba!
- Parerea mea e ca ar trebui sa ii returnam catelusul proprietarei ca sa poata sa faca e crede dansa de cuviinta cu el.
-Esti nebuna?? De asta am eu lipsa acum??
- Femeia aceea e singura pe lume. Ba chiar cred de cuviinta ca ar trebui sa ii cmperi alt catelus.
- Du-te in casa si da-mi pace. Ma descurc singur asa cum am facut mereu. Nu i-s dator zgripturoaicei cu nimic pe lumea asta!
izand acestea, babatul lua cainele in brate, il arunca in portbagaj intr-o galeata si disparu in noapte.

Inainte sa se crape de ziua, babatul se trezi ingrozit, transpirat tot si de abia respirand.
- Nu iar! M-am saturat! Pana cand??
Femeia ii pus emana ingrijorata pe frunte si sopti:
- Iar cosmarul?
- Da. Am crezut ca am scapat pentru totdeauna de noptile nedormite!
- De data asta cum s-a terminat?
- De data asta, unul ma tinea pe umar si altul se lupta cu usa sa o deschida. Erau flacari pretutindeni. Incepeau sa ma arda.
- Si?
- Si dupa ce a spart usa, am iesit sa coboram pe scari in jos, iar in acest moment, nu pot intelege ce am facut si de ce.
- Adica?
- Nu stiu de unde am pus mana pe un volan si i-am dat in cap la cel care ma tinea pe umar. A cazut jos si odata cu el si eu. Flacarile incepusera sa ma cuprinda de tot.
- Dumnezeule! ..ce cosmar.
- Adevarat cosmar. Nu stiu de ce imi face Dumnezeu asta. Nu mi-a luat destule pe lume?
- Dragul meu, incearca sa te linistesti. Altii nu au nici cat ai tu.
- Zici ca cine stie ce crima am mai comis de toate mi se intampla mie acum!
- Ei, poate ca ar trebui totusi sa mergem sa vorbim cu tanti Florina, o fi ingrijorata.
- Esti nebuna?..mai rau ma intarati decat sa ma linistesti. Nu esti buna de nimic.
Si zicand acestea, barbatul isi lua haina pe el, puse mana pe cheile de langa usa..si prin fereastra intredeschisa femeia auzi cum accelereaza si se pierde din nou.

Un comentariu:

  1. duca-se naibii, as adauga! la ce bun sa ascunda moartea unui catel in schimbul noptiilor nedormite, imbibate de cosmaruri.???foarte...iresponsabil personajul acesta.

    RăspundețiȘtergere