luni, 10 august 2009

Despre copilarie si senectute..

Despre senectute si copilarie

Ce le aseamana si ce le diferenteaza?
Copilaria - capitolul de inceput intr-o viata de om. Senectutea - capitolul de sfarsit.
Foarte interesant este nu cum definim cei doi termeni, ci cum ne chinuim din rasputeri sa delimitam un interval care sa le contina pe amandoua.Viata..
si in fond, ce este viata? O reuniune de clipe perfida? Aduna clipele din trecut, scazandu-le destoinic pe cele din iluzii?
Ar trebui sa scriu un eseu despre copilarie si senectute. In schimb, delirez , asa cum am facut-o mereu.
Nu pot incepe matematica acestei idei fara sa imi amintesc cum ca noi deja avem definit un sistem conventional de idei. Si prin acesta, ideea de capatai
isi pierde libertatea , si insusi sensul.
Copilaria - inocenta. Senectutea atunci sa fie - pacatul?
Tindem sa le aezam la cei doi poli..sa le cautam imaginea oglinda din spatele evidentului.
Copilaria - nasterea. Senectutea - moartea.
Daca prima isi are luxul tineretii, energiei, zborului prin vis cu ochi deschisi..celeilalte ii ramane zbarcenia pielii, cearcanele timpului si incapacitatea
de a sustine cu trupul - dorinta.
Daca insa prima are dezavantajul intelepciunii, cealalta pierde puncte serioase la capitolul inconstieta.

Cu varsta devenim tot mai constienti. Ne consideram tot mai egoisti, precauti, monotoni - si astfel si devenim precum ne prezicem.
Ce ar fi insa sa nu mai definim astfel trecerea timpului..sa nu mai lasam un proscris al clepsidrei sa ne modeleze in oglinda constiintei?
Ce ar fi sa rupem sistemul..sau mai bine zis, sa ne eliberam de sub iluzia sistemului.
Atunci doar am aduna clipe..atunci am trai..fara sa mai scadem..am aduna si am urca spre varfuri..nu ne-am teme ca undeva, la doi pasi mai sus, nu ne va mai
rezista inima..nu ni se vor mai deschide vulvele sangvine..nu ne vom da in astm bronsic.

Si daca nu ne mai tin picioarele, vom folosi scaunele cu rotile..si daca nu ne va mai ajunge vazul, vom cauta un ghid in jurul nostru..si daca nu ne vor mai
ajunge banii, vom invata sa ne multumim cu mai putin.
Totusi, alaturi de noi va sta intelepciunea - mama experientei - si nu in ultimul rand, rabdarea - mama succesului.

Oare cum ar fi viata noastra daca nu am mai defini copilaria si senectutea..daca am interpune cele doua definitii si le-am cauta esenta.
Nu cred ca poti atinge in copilarie bariere pe care sa nu le poti, sau sa nu le fi invins deja la senectute.

Importanta diferentierii dintre ele accentueaza problematizarea situatiei. Singuri ne tesem latul in jurul gatului. Singuri ne stigmatizam, sistematizandu-ne
iluziile. traim in iluzia mortii, dupa senectute. Ne agatam de copilarie ca sa nu ajungem la ultimul prag, dinaintea mortii.

Am incercat sa descopar esenta vietii si in final am ajuns la esenta mortii.
Dansul salbatic al Genezei, in fond.
Ne nastem ca sa murim..ori, intreb iar : ce este moartea? un sfarsit?

Copilaria naste vise, senectutea se pare insa ca le curma sau le lasa uitate. Ce ar fi insa sa ne imaginam, ca inainte de copilarie, are loc moartea..iar dupa
senectute, viata.
Am reusi sa ducem pasul mirobolant de inconstient pana la destinatie, neimpiedicandu-ne de definitii si conventionalitati?
Am putea aduna clipelor alte clipe fara sa scadem pe cele ale iluziilor?
Am trai oare mai intens? ..mai adevarat?

Moartea si copilaria. Senectutea si viata. Observati cum intervalul se pastreaza? De inversat, se inverseaza doar limitele.
Sa fie oare aceasta singura iluzie care ne elibereaza de iluzia timpului?

Sa nu riscam totusi..sa alegem cu aceeasi intensitate sa ne traim atat copilaria, cat si senectutea. Doar asa vom duce drumul varfurilor mereu, tinand cont
ca in orice moment al existentei noastre, se pot inversa limitele.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu