joi, 29 octombrie 2009

Ceva trecator..

Deunazi mi-am luat si eu inima in dinti si m-am uitat la un film. Nu dau numele, ca nu mi se pare un film f bun. Important e ca totusi, am mai prins o idee din zbor si trebuie sa recunosc ca si numai pt atat, nu a fost timpul in tottalitate pierdut.

- Am impresia, ca, la cum pui problema, tu nu ai iubit niciodata cu adevarat.
- Ba cum sa nu. La fel cum pictez si iubesc. Ma daruiesc intru totul.
- Si atunci cum poti sa nu mai iubesti pe cineva pe care odata atat de mult ai iubit, incat ai uitat de tine si te-ai daruit fara nici o urma de regret?
- Pai..vezi tu..la fel ca orice pe lumea asta ..iubirea e si ea un lucru trecator.

Dupa 2 ani, doua femei, prietene din copilarie ..la taclale intr-o cafenea parca din alte timpuri pictata :

- Ei, si cum a fost aventura cu spaniolul? Ultima data cand am vorbit cu tine, mureai sa te topesti macar o noapte in bratele lui.
- Ah...a fost ceva desprins de realitate..mirific..intens..dar s-a sfarsit.
- Imi pare rau sa aud asta. Mai ales ca stiu ca ti-ai riscat pana si casnicia pentru acea nebunie a ta.
- Fara nebunie, draga mea, nu exista viata adevarata. Ne-am stafidi toti daca ne-am inchide in propria ipocrizie de a fi 'sfant'.
- L-ai ranit mult pe Alex. Asta nu a contat nicidecum pentru tine?
- Nu il mai iubeam. Adica il iubeam, dar nu mai eram indragostita de el. Ne chinuiam reciproc.
- Si cum ai putut sa il minti?
- In felul acesta nu ii faceam nici un rau. Singura care s-a consumat am fost eu.
- Si totusi..am inteles ca a descoperit ca l-ai inselat atata timp..2 ani sa inteleg?
- Da. De aceea am si divortat.
- Cred ca a fost greu pentru copiii vostri.
- A fost..si a fost si pentru mine. Cred ca si acum il iubesc pe Alex. Un om ca el nu iti e dat in cale decat o singura data in viata.
- Asa spuneai parca atunci si de spaniol.
- Da, asa spuneam..dar si-a gasit alta..mai tanara..
- Imi pare rau. Cred ca ai suferit mult.
- Nu atat de mult..stiam ca nu o sa ma iubeasca la fel ca si Alex. Trebuia doar sa ma 'intretina' ca sa pot sa am energie pentru familia noastra..intr-un fel o faceam pentru binele meu si a lui Alex..sa nu ne innebunim reciproc.
- Cum te intelegi acum cu tatal copiilor tai?
- Hmm. Nicicum. El nu mai suporta nici sa auda de mine, daramite sa ma vada. Pentru el nu conteaza altceva decat faptul ca l-am tradat. Restul anilor in care i-am fost alaturi s-au sters ca si cum nu ar fi fost.
- Iti vad ochii tristi. Extrem de tristi.Dupa cine sufera ei atat?
- Dupa Alex..nu trece o zi fara sa simt cum ma arde dorul de el..
- Si de spaniol nu iti e dor?
- Nu..a fost ceva trecator.
- Atunci spuneai ca dragostea pasionala pentru Alex a fost ceva trecator. Tin minte ca erai in stare sa risti totul doar ca sa incerci o noua experienta cu el. Odata mi-ai recnoscut si ca simteai cum ca el ar putea sa fie adevaratul tau suflet pereche..
- Da. Asa am spus. Imi intrase in sange ca un drog..nu mai aveam liniste din cauza atingerilor lui..ce sa mai..spaniolul era irezistibil si fascinant. Faptul ca il iubeam totodata pe Alex, dar ma gandeam atat de des la spaniol..ma chinuia pana in pragul nebuniei. Greseala mea a fost ca am muscat din mar..puteam sa ma abtin..caci mai apoi - nu am mai putut.
- Si cand te-a parasit pentru alta..ai suferit?
- Nu..deja intrasem si cu spaniol in monotonie. Si am ajuns la concluzia, ca indiferent cu cine esti, tu singur esti cauza monotoniei din viata ta. Toti trecem prin asa ceva periodic - oameni de rand, oameni de sange albastru, genii, calugari..etc.
- Deci pana la urma nu iubirea pentru Alex era ceva trecator.
- Nicidecum draga mea. Ce a fost trecator - era exact pasiunea pentru pictorul spaniol.A venit ..si asa s-a si dus. Dar Alex..iubirea si amintirea lui Alex..nu e trecatoare deloc. Si din cauza alegerii mele, de a musca din mar..aceasta iubire, in loc sa imi mangaie restul zilelor..mi le va chinui.

Dupa inca 6 luni, aceleasi doua femei, un parc plin de flori, in plina primavara:

- Draga mea, voiam de ceva vreme sa iti multumesc.
- Pentru ce, scumpa mea?
- Pentru ca mi-ai povestit despre experienta ta cu spaniolul...stii, pe atunci eram si eu oarecum obsedata de un coleg de la birou..si ma tenta foarte tare sa il sarut macar..sa vad cum e..Adi era atat de preocupat cu munca incat uneori aveam impresia ca a uitat complet de mine..nici nu ma puteam insela mai aprig decat atat.
- Si l-ai sarutat?..Nu inteleg unde bati..
- Nu l-am sarutat. L-am rugat sa m alase in pace, iar cand am vazut ca persista (stiind ca ma atrage)..i-am propus sa poarte o discutie cu Adi. In acel moment s-a retras..si de atunci a inceput sa fie din ce in ce mai bine viata cu Adi. Eu ma simteam mai putin vinovata, acum ma deschideam iar in fata lui (caci nu ii mai ascundeam nimic)..si..am realizat ca Adi era 'acasa' al sufletului meu!
- Iar colegul ce a fost pana la urma pentru tine?
- Ceva trecator..



Nu cautati un film cu asemenea scene. Nu exista..doar ideea exista..si mi-a placut. Si am ales sa o impart cu voi..pentru ca merita..pentru ca merita sa ne gandim de doua ori, de zece ori..de o mie de ori chiar..inainte de a ne opri privirile prea mult in fata unui 'ceva trecator'..riscand astfel sa distrugem 'ceva care dureaza'.
O zi frumoasa, dragii mei...acasa.

3 comentarii:

  1. Interesante conversatii.
    Interesant mod de a privi viata. Ce ai acasa nu poate fi inlocuit de ceva trecator.

    RăspundețiȘtergere
  2. " 'acasa' al sufletului meu"
    -mai citeste odata... auzi cum suna? je suis malade... :))


    "[...]indiferent cu cine esti, tu singur esti cauza monotoniei din viata ta"
    -nimic mai adevarat, dar in paralela respectiva vorbim la persoana 1 (ca si perfect intreg spart privind retroactiv) care defapt e compusa din 2 persoane imperfecte ca noi toti, si daca printre atatea cuvinte frumoase nici acolo comunicarea nu atinge punctele sensibile, traiesc degeaba...
    traim intr'o lume desenata cu creta, regasindu'ne depanand porniri zgomotoase si stranii...
    si ce'i mai bine? sa vezi sclipirea tamplei, s'o regandesti in imagini ce se complica progresiv realizand defapt altceva, sau sa'ti camuflezi(/chiar renegi) pornirile suav canceroase?
    mai apoi? de cele mai multe ori ramai si casti picuri de ploaie in ochii sufletului trist revenind la intrebarile lumii, dupa ce ne gasisem, fortand o REgasire de gheata... lobotomie sau nimic nu mai are rost... si n'are... si'atunci de ce vin porniri suav canceroase? de ce spaniolul atata timp cat el o iubea? nu era constienta? asta nu e cauza-efect!... e viceversa cu bisectoare de la ea la el, de la el la ea, in persoana "noi amantr'unul"...
    -de ce sa nu vorbesti despre asta? (am intrebat'o...)
    -stii, uneori efectul de bumerang te izbeste fantastic... (mi'a raspuns cu ochii tristi...)
    -orgoliu?! atunci de ce'i spui ca'l iubesti cand te suna?
    -pentru ca il iubesc...
    ce e iubirea? perfectiunea minus acel 1% de care mi'a spus candva cineva? prea simplu, atunci eu nu pot sa iubesc, pentru mine nu exista 1%...

    RăspundețiȘtergere
  3. eei...mi-a luat ceva timp pana sa indraznesc sa raspund la acest comentariu..recunosc.
    vezi tu..acel 1% pe care il acuzi tu ca si-ar baga codita intr-o retroactivitate care trebuia nici sa nu existe intr-un 'amandoi' pur..poate sa fie de fapt solutia unui vis devenit realitate...altfel, ar fi prea mult si ar deveni o utopie.
    sau poate nu..
    insa de multe ori, plangem utopii..si in fond de ce nu am recunoaste ca cerem mai mult decat putem duce?
    la fel cum ni se poate da mai mult decat putem duce..caci se poate, o stii si tu, o stiu si eu..la fel putem si noi cere mai mult decat putem duce.
    Si cerul ne iubeste..si de aceea cerul nu ne asculta cererile intotdeauna..motivul?..nu stiu daca nu e prea mult pentru noi, ca sa intelegem.
    Uneori trebuie doar sa acceptam..si sa lasam retroactivitatea acolo, la locul ei..in albumul vechi de poze, care din cand in cand ascunde inca o poza undeva intr-un buzunaras secret..pe care o respiram prin toti porii..si ne ajunge de cateva ori pe an, cat pentru o viata!

    De ce?...ah, chiar nu mai vreau sa stiu!


    Stii...aveam eu o vorba si imi revine obsesiv: 'Intotdeauna putem avea mai mult, dar NU intotdeauna avem si NEVOIE de mai mult'

    ..si cam atat.

    RăspundețiȘtergere