marți, 29 decembrie 2009

Balada unui copil nascut din flori (adolescenta)

Un copil am fost odata
Un copil nascut din flori.
Noapte-am plans dupa o mama
Sperand ca-i printre trecatori.

N-am putut sa am un tata
Sa ma-nvete-un lucru bun.
Si bunicii-mi sunt departe
Sfaturi n-am primit nicicand.

Lumea ce ma inconjoara
M-amaraste tot mai mult.
Dragostea nu-mi iese-n cale
Sunt un singuratic mut.

Am fost parasit in leagan
Si crescut de un om 'orb'.
N-am puteri sa lupt intr-una
Sa iubesc, si sa nu pot!

Lacrima degeaba-mi curge
Nimeni nu vrea sa mi-o stearga..
-Taci copile, nu mai plange
Si incepe de te roaga.

Caci eternul cer ascunde
Firi necunoscute-n lume
Fericirea-ati va surade
Ridicandu-te pe culme!


..si daca cerul nu ne ascunde si pe noi, mai buni, oare ingerii pot salva singuri lumea?

2 comentarii:

  1. doamne....... superba poezia!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! minunata!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. :)
    multi traiesc ca si 'copii nascuti din flori'..chiar daca au o mama si un tata..imi amintesc ca atunci cand am scris poezia , tocmai ce terminasem o conversatie cu un orfan.
    dar ah ce vremuri..aveam abia 17 ani :D

    RăspundețiȘtergere