joi, 3 decembrie 2009

De ce mor oamenii?

hai, lasa-ti amarul in sanul meu amar
isi va gasi locul, ca si mine
nu mai visa atat de departe viata
cand moartea se joaca in tihna.

sa tac..ar fi cel mai bine acum
dar n-as mai auzi cantecele
flamand as lua-o iarasi la drum
dar nu mai suport scancetele.

ma cheama regretul sa il hranesc
oare mai am puterea de altadata?
nu vad, nu aud, voi merge direct
si tot ce va fi, va sa treaca.

doi pasi inainte, mai bine in zori
spre seara te vreau langa mine
nu, nu pot renunta la mii de fiori
doar cand mi-e gandul de tine.

sa nu te reneg, sa te chem mai aprins
sa-mi recastigi tineretea
ah, cat de copil am fost sa ma mint
ca imi doresc batranetea.

sarut amintirea de tine, demult
te cer sa traiesti iar in mine
si-ti cer alinare, copile pierdut
revino si scalda-mi lumina.

Cat de mari suntem. Cat de mari vrem sa fim. Sa intinerim sau sa imbatranim.
Puternica bataie de inima in anii cruzi ai vietii si atat de blajina in cei ai senectutii.
Unde e varsta de mijloc?
De fapt, unde se odihneste secretul echilibrului?

si iar ..de ce mor oamenii?

17 comentarii:

  1. vreo...multe parti din poezia asta ar trebuie sa fie un indemn direct pentru mine.

    RăspundețiȘtergere
  2. de ce mor oamenii? in fiecare zi ma intreb asta... de ce nu-i putem avea langa noi (fizic) pentru totdeauna?

    RăspundețiȘtergere
  3. dar de ce traim?

    @ruxandra: pentru ca nu suntem decat niste mici omuleti in niste cutii de carne...

    RăspundețiȘtergere
  4. de ce traim?

    ca sa nu innebunim asteptand moartea.
    traim ca sa sfidam moartea, cred..

    RăspundețiȘtergere
  5. traim ca sa iubim , sa daruim , sa invatam si sa impartasim si de ce nu , sa ne bucuram de fiecare moment minunat pe care ni-l ofera viata !

    semnat:
    o optimista :D

    RăspundețiȘtergere
  6. da da..o optimista tare happy pe moment, bag seama :)
    ne bucuram pentru tine...si da, cam asa sfidam moartea - bucurandu-ne de viata cat putem de mult.
    azi chiar am vazut o femeie cazand in mijlocul strazii...a venit si smurd-ul si toti acolo...si banuiesc ca au venit si familia si prietenii..

    ...si totusi, cu toti acolo, s-a dus..
    cand mor oamenii?

    RăspundețiȘtergere
  7. mor atunci cand au invatat tot ceea ce trebuie sa invete din aceasta viata .
    cand nu mai ai un scop , de ce ai mai sta? :P

    RăspundețiȘtergere
  8. de dragul celor care sufera dupa tine?..in lipsa ta?

    RăspundețiȘtergere
  9. in viata mergem de la tinerete catre batranete,iar spre dumnezeu de la batranete spre tinerete.nu cugetati,simtiti pe negandite
    Novalis

    RăspundețiȘtergere
  10. da..sincer, de acord cu Novalis..frumos indemn.
    Insa pacat ca omul e o fiinta care cugeta..eu una, sunt un Toma de multe ori.

    RăspundețiȘtergere
  11. cand mor oamenii? cand mor oamenii, cu smurd, familie si tot alaiul, e peste puterea treptelor care oricum imi tremura scorbura... si daca am sa ajung sa aflu asta, sper doar sa'mi dau seama'n nebunia'mi ca totusi exista timp, sa'l pot sfida, sa'ti pot raspunde in acoarele.... asta m'am intrebat in prima garda, dupa ce m'a tras barbatul ala de umar sa ma intrebe unde o ducem... i'am spus ca la UPU, dar nu i'am spus ca deja e oricum prea tarziu pentru ea, nu stiu daca ar fi avut taria...
    oamenii nu mor!

    RăspundețiȘtergere
  12. moartea nu e blestemul celui care moare, ci a celora care raman in urma.
    Moartea doare.

    RăspundețiȘtergere
  13. murim ca nu am stiut sa ne pretuim nemurirea, lume! de asta murim. murim deoarece daca am fi nemuritori am deveni mai aroganti decat suntem. daca am fi fara de sfarsit nu am pretui clipa asa cum o facem acum, nu am mai iubi la fle de intens, nu am mai face atatea cu atat de mult sarg si nu am mai fi motivati sa ne implinim. suntem muritori deoarece gustam viata din plin, de asta! daca nu am mai muri am fi doar umbre, nepasatoare, lasand totul pe ziua de maine, neinteresati sa ne zbatem si sa luptam pt ceva, am fi doar culori spalacite si sabloane si copi ieftine.

    RăspundețiȘtergere
  14. daca iubim cu adevarat si cu toti porii...cred ca atunci biruim moartea..si o sfidam..doar atunci..nu stiu daca exista asa ceva..doar atunci nu mai conteaza nimic altceva mai mult (nici macar moartea)...dar cred ca e doar o poveste..totusi, moartea doare!

    RăspundețiȘtergere