vineri, 11 decembrie 2009

Dulce si amar..amalgam

alunecand ca pe gheata, gand in gandurile tale
intr-o cascada naravasa de momente inca neimplinite
imi surprinzi dorinta de a te cuprinde in bratele-mi nenorocite
fiori imi treci c-un dans nebun de degete vulgare.

atat de duios imi arzi o palma peste suflet.
in cerc vicios, latent, navighez..
suspinul cel din urma-mi amendez
si cu mandrie, trufas ma ridic si cuget:
ma eliberez!

mi-a ajuns amarul la ficat
de cand ma imbat departe de tine.
mi-ai chircit sufletul de noi ahtiat
trantindu-mi in nas usa din tinda
si totusi ma acuzi ca eu am plecat.



............................................



si nu mi-e mila de tine, vreau sa arzi!
nu-mi e de-ajuns un zambet linistit.
in goliciuni fierbinti te-astept si-am pironit..
doar gandul ca m-atingi in gand, e excitant.

un pas inainte mereu doi inapoi
cat timp crezi in mine, cred si eu in noi.
nu te mai chinui cu povesti de rosu aprins
te pierd printre griji de cred in abis!
mai bine inapoi, decat inainte
mai bine ne nastem decat sa murim..
mai bine sa fim!

Ba pacat ar fi sa nu ma infrupt din tine
din coapsele tale moi
sa iti starnesc sangele ca pan-acuma nimeni
miresme de ploi.

da-mi ore in plus sa ma bucur de noi
da-mi tarziul din nopti sa fie mai lung
o betie de-amor din vin sa strapung
cand strugurii-mi sunt aluat de parfum
da-mi timp sa mai spun..

lasa-ma sa-mi fii pictura-n asta seara
nu-ti cer nici raspuns, nici bucurie
cand al meu destin in ceasca nu se stie
am sa te cladesc metal, din melodie
ah, de-ar fi iubirea mai usoara!


sa renuntam la grai si la cuvinte
azi roua am sa sorb sorb din porii tai
si pana noaptea am sa fiu cuminte
apoi in ale tale coaste, voi fi eu.
imbratisand uitarea, tu in mine
vom arde inlesnind un foc mai greu
sa simti cum nepasarea nu ne-atinge
ce-a fost s-a dus, ramanem noi doi, goi.




........................................





azi am spart sticla de capul unui om
si l-am ucis.
scrumiera da in afara de vicii fara sens
in sanul tau m-as ascunde pervers
sunt un nonsesn
trage-mi de sub picioare scaunul
sa-ti mai vad doar o data piciorul
sa mor purtat de funie
sa-mi dau un mers.

4 comentarii:

  1. are sonoritatea si profunzimea unui slogan.pierzi frumusetea unui ideal ce sta deasupra de timp,iubirea

    RăspundețiȘtergere
  2. hmmm..cand poti sa imi spui ce vine dupa moarte..posibil sa te si cred :)
    sonoritatea...e un amalgam..nu te astepta la mai mult decat se da a fi..fiecare strofa e facuta independent..fiecare la un alt timp.
    in alta ordine de idei, iti multumesc pt comentariu :)

    RăspundețiȘtergere
  3. atat de "vizual" incat e deja scena de teatru... aproape am ajuns acolo...
    multumesc...

    RăspundețiȘtergere
  4. am avut rabdare sa citesc pana al capat aceasta postare... e minunata!!!!!! e extraordinara!! imi palc enorm cum scrii( asta e a nu stiu cata oara cand iti spun, nu e asa?) un blog pe care il recitesc cu placere... imi place, imi incanti efectiv ochii cand citesc asa ceva...
    ps: unde ai disparut?

    RăspundețiȘtergere