duminică, 27 decembrie 2009

Elibereaza-NE

Stinge tigara pe scrisoarea tremurata de tine.
Iti zambeste pe jumatate si te priveste ferm, fara teama, profund...ah, cat de profund iti patrunde prin toti porii, prin toate gandurile, prin toate madularele.. te ataca in cotloanele fiintei tale frematande fara mila!
Alergi. Taci. Urli. Taci. Urli iar..nu mai poti sa taci..urli!
Nu te poti opri. Nu te poti ascunde. E terminatorul tacerii tale. Te deseneaza prin teama ta absurda de adevar.
Te minte.

Avantul zbiciului il opreste in tine...atat de aprig te atinge, cu cat de groaznic i te supui!

Atat de frumos te minte. Atat de real iti minte instinctul de evadare din propria-ti neputinta de a fi ca el..atat de elegant te pune la zid si te izbeste de propria-ti reflectie din oglinda..atat de usor iti leaga snurul resemnarii de sine in jurul madularului tau vinetiu..mai rezisti?
Nu, nu mai rezisti. Se rupe!
Te-ai scarbit suficient de tare de imaginea ta atona. De lipsa ta de culori vii si frenezii. De plecaciunile privirilor tale. De scrasnitul din dinti atat de moale. De lasitatea ta destrabalata. Te-ai scarbit sufiecient de tine tot.
Se rupe.
Se rupe cerul deasupra ta si nu mai conteaza cand si ce si cum si unde...si nu mai conteaza nici macar 'de ce'..si nu mai conteaza nici zambetul cel perfid de dupa perdele fumurii..si nu mai au efect nici cenusiile zari din dreapta si stanga ta!
Nu auzi?..Se rupe cerul deasupra fruntii tale obosite de prea multe vieti intr-una singura.
Crapa rasaritul tot intunericul unei existente cuminti si lase.

Nu mai iti e teama de nimic. Nici de el, nici de moarte, nici de tine care vei fi maine.
Te-ai eliberat?

E actorul. E artistul.
Sunt cei care joaca minciuna in cerc de foc pasional si pervers..sunt cei care isi intrupesc devotamentul de eliberare si duc franghia pana la capat..sunt cei care se autodepasesc, lasandu-se depasiti de absurd.
Sunt cei care starnesc instinctul prin exces..ei sunt cei care nu te iarta..care te provoaca sa duci sahul cu tine insuti..datorita lor, in momentele tale de glorie, reusesti si tu sa contraataci cu ADEVARUL.

Artistii ataca cu minciuna, ca sa scoata adevarul la iveala!
Fii si tu actor pentru cei din jurul tau..fa-o mai des! Autodepaseste-te!
Fii si tu actorul propriei tale existente.

Elibereaza-NE!

4 comentarii:

  1. actorul existentei tale... viata e un teatru... dar problema e ca nu ii cunoastem scenariu si jucam pe moment, cum vedem atunci lucrurile si cum joaca ceilalti... cautam sa ne sincronizam, crezand ca acela e scenariul cel bun... si uneori, da, il gasim, gasim adevarata piesa a vietii si suntem multumiti sa o jucam..... dar uneori, jucam piesa ani de zile si apoi, ca o palma peste ceafa, simtim ca am jucat piesa gresita...oare atunci mai putem cobora cortina si s aluam de la incpeut o alta piesa, sa o jucam mai cu suflet, sa simtim ca ne apartine?? uneori da, alteori nu........

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu exista piesa gresita.
    Doar piesa aleasa.
    Alegand asa zisa 'piesa gresita'..descoperi de fapt ca vrei altceva. Si acel 'altceva' te reprezinta.

    RăspundețiȘtergere
  3. [...] cautam sa ne sincronizam, crezand ca acela e scenariul cel bun.. [...]

    nu stiu de ce, dar chestia asta imi suna a sceneta din lumile lui "ne facem ca"... si'atunci... ce vrei sa culegi pipo draga?
    ah, si inca ceva... nu exista doar o singura piesa buna... :)

    RăspundețiȘtergere
  4. nu exista doar o singura piesa buna... insa doar una ni se potriveste, nu? stii..... sunt atatea piese care la inceput ni se par si bune dar si potrivite... incepem x facultate si suntem mandrii ca vom fi nu situ ce... dar peste un an, doi iti dai seama ca nu asta e ceea ce vrei cu adevarat. asa e viata... asa e omul. ne schimbam gusturile, ne schimbam cezurile, ne schimbat noi, ca fiinte si incercam sa schimbam lumea dupa puterea noastra.

    si da, el zorab, nu exista piesa gresita. poate piesa gresita a mea e piesa ta, destinata tie, pe care o consideri cea mai buna. exista piesa mea gresita... nu exista piesa noastra gresita.

    RăspundețiȘtergere