joi, 17 decembrie 2009

Povestea lor..

Doi salcami, un greiere cu o o chitara batrana :

m-ai desenat cu un condei
in praf de var, si m-ai uitat
orasul l-ai amanetat
si acru cant acum de-mi vrei
dulce venit
amar plecat
si mucegai din flori de tei
de vrei, nu vrei




undeva, acolo..doi pasi in urma, doi pasi inainte, dar nicidecum mai repede sau mai tarziu..o furnica:




ah, si cand ti-am spus
ti-am indicat
cum ma aprind
si cum ma sting
si cum ma joc
si cum te simt
te desenez
si te dansez
in cerc vicios
in gand amorf
atat de viu
si de pustiu
a tot ce sunt
a tot ce-am fost
si te-as ierta
dar nu ma lasi
si te cuprind
si ma primesti
si ah, ma certi
dar ma accepti
sa-mi vii de hac
sa ma dezveti
nu stiu de poti
nu stiu de vreau
si nu ma tem
decat ca-i greu
si sunt un las
dar si mai mult
nu te mai las
e greu sa fiu
atunci cand esti
atat de lut
cand imi zambesti
e greu sa-ti fiu
doar trup ascuns
dupa priviri
de andaluz.



un greiere asezat pe chitara sluta, ..cu tamplele in maini, cu privirile pierdute..cu trenul in gara :



atat de dor imi e de noi
cand inca nu aveam nevoi
si ne-am rapit.



o furnica ascunsa intr-o scorbura de stejar..e decembrie, e frig, e timpul! :



te-am spulberat
si-atat de cald mi-erai cedat
si nu am vrut
ba da, te-am vrut
si te mai vreau
dar ce stiu eu
nu pot sa stau
si ah, as sta
dar nu mai pot
sa fiu doar eu
sa lupt a ta
sa fiu a mea
si totodata, muntele meu
m-ai cauta
si m-ai urca
dar ai putea
sa-mi fii mereu?
caci nu mai pot
si nu mai vreau
sa risc un sac
de dor, de greu
si nu, nu poti
sa imi promiti
nu ai de unde
nu stii culege
atat de mult
esti inca mic
si eu un prunc
copilul chel
nu, nu esti tu
sunt numai eu!
tu, mon cri cri
de-ai fi mai mult
de te-as patrunde-n
suflet, gand
atat de tot
si de cearceaf
in tample moi
si-n vai de lut
cu mult mai mult..
iar m-ar durea
ca n-ai sa fii
ca-mi va veni
un gand pustiu
de noi turbat
de noi uitat
si n-ai mai fi
nimic, sa stii
caci nu mai pot
sa iert ce tot
am fost candva
nu-mi vei mai da
decat un tot
sau un potop
de dor nebun
de la o margine de lume ce lasa-n urma scrum!



un greiere acoperit cu 2 plapume de zapada..atat de frig..un tremur vid :



mi te-au stricat
e-adevarat
si doar acum
am realizat
cat m-ai mintit
cat m-ai tradat
m-ai folosit
epuizat
si tot te vreau!
si as veni
si-ai atipi
de cald, curat!



o furnica intr-o lacrima de amurg..intr-o scorbura de stejar..trage obloanele :




da!..m-au stricat
da!..te-am tradat
pana sa-mi fii
la orizont
suras neghiob
atat de fain
si de balan.
atat de gol
doar pentru tine
atat de plin
doar pentru mine!
si-am fost a ta
stiu, undeva
caci prea te simt
si prea te mint
cum n-am mintit
mai mult de-atat
catun nebun
demult dorit
popas turbat
amanetat
de noi, odat'.
si nu mai sunt
ce-am fost candva
din cand in cand
adorm, a ta
si ma trezesc
fugind pervers
spre munti, de ses!

nu pot sa vad
la orizont
cum tu ma chemi
si eu te vreau
dar nu te pot
strica..nu eu
as vrea mereu
sa fiu a ta
..scapare de a mangaia
al tau senin
cand ai pelin
in ochii goi
cu must de ploi
ah, cum te-as bea
si te-as avea
sub doi salcami
mereu, doar doi
sa fim acolo
sa fim din nou
auzi cum canta
trecut de doi?

si nu stiu unde
mi te-am pastrat
in gand curat
atat de clar
deloc banal
atat de sters
de lumi ceresti
atat de viu
de straveziu
ca doi batrani
ce mana-si tin
sa nu decada
sa nu se vada
cum riduri cresc
si nu mai ies
dintr-un chipiu
si se-ntetesc
furtuni de vis
in joc permis
si interzis.

................................

dar a fost ieri
si va fi maine
azi e tarziu..

10 comentarii:

  1. ...ieri ne ajutam sa apreciem ce avem acum , iar azi e o sperata pt maine :)
    draga chitara si vechiul tren :P

    Semnat:
    o furnica ;))

    RăspundețiȘtergere
  2. hey........ nu pot sa dau urmarire acestui blog... dar acu caut un loc unde sa ma refugiez si mi-am amintit de blogul tau...
    am senzatia ca in sufeltul meu s-a pus 40 cm de zapada nu pe strada si mi-e frig in inima si parca as vrea sa o scot sa o pot incalzi dar nu pot...
    da, am obiceiul sa ma confesez starinilor deoarece de prejudecatiile lor nu ma tem...
    simt cum ma urmareste o cadere nervoasa de ore in sir(alta!) si nu mai pot sa fug dar nici sa ma prinda nu mai pot sa o las deoarece poate de daat asta nu se va sfarsi bine(am scapat pana acum)
    aaaaaa............ mda, imi pare rau daca iti stric lookul blogului cu astfel de comentarii... il poti sterge daca vrei. noapte buna.
    cu drag, iubire la 17 ani.

    RăspundețiȘtergere
  3. buna, Iubire la 17 ani!
    Nu imi strici imaginea blogului...nici macar nu stiam ca am asa ceva, intelegi?
    Blogul asta e pentru voi..iar faptul ca ai venit aici ca un refugiu..ma lasa fara cuvinte..hai, vino in brate si spune-mi tot.
    Cu totii suntem oameni..adica, cu totii untem pe jumatate oameni :)
    Ce te doare? (poti sa-mi scrii oriunde..aici, sau la tine)

    RăspundețiȘtergere
  4. nu stiu ce ma doare... ma dor atatea incat nu pot sa indic un loc anume dureros. ma doare ca nu imi gasesc locul. stiu cine sunt dar imi dau seama ca sunt ce sunt si sunt inutila... stii sentimentul acela cand te invarti in cerc, dar parca nu gasesti un loc unde sa te asezi. cam asa ma simt si eu. si ma invart asa de luni de zile si poate ani dar nu gasesc un loc... unii spun ca eplictisitor sa stai intr-un loc. eu spun ca nu, atat timp cat descoperi incet acel loc si savurezi fiecare noua descoperire. vreau sa imi gasesc locul meu, intr-o pagina de web, intr-un suflet, intr-un loc cat se poate de palpabil, o materie la scl, un bar, o carte, o biblioteca, o poezie, orice...
    mna, e complicat... uneori vreau sa ma destainui cuiva si cand trebe sa spun ce am pe suflet nu gasesc cuvinte.
    cineva spunea ca daca nu imi repar repede mintea si sufletul ajung sa ma autodistrug... sunt o bomba cu ceas dar care desi stie ca ceasul e pornit nici ea nu stie cand va exploda...
    si mai sunt multe... acum, ca sunt putin linistita, mi se par prostii, dar stiu ca stau acolo sa dospeasca si cand incep sa se adune prea multe si sa creasca iar nu le pot stapani...

    RăspundețiȘtergere
  5. http://www.youtube.com/watch?v=xWY6GMYgGjI - e o legenda foarte frumoasa, suedeza. ascult-o! poate iti va placea.

    el-zorab.
    La pasa vine un arab,
    Cu ochii stinsi, cu graiul slab.
    - " Sunt, pasa, neam de beduin,
    Si de la Bab-el-Mandeb vin
    Să vând pe El-Zorab.

    Arabii toti rasar din cort,
    Să-mi vada roibul, când îl port
    Si-l joc în frâu si-l las la trap!
    Mi-e drag ca ochii mei din cap
    Si nu l-as da nici mort.

    Dar trei copii de foame-mi mor!
    Uscat e cerul gurii lor;
    Si de amar îndelungat,
    Nevestei mele i-a secat
    Al laptelui izvor!

    Ai mei pierduti sunt, pasă, toti;
    O, mântuie-i, de vrei, că poti!
    Da-mi bani pe cal! Ca sunt sarac!
    Da-mi bani! Daca-l gasesti pe plac,
    Da-mi numai cât socoti!"

    El poarta calul, dând ocol,
    In trap grabit, în pas domol,
    Si ochii pasei mari s-aprind;
    Carunta-i barba netezind
    Sta mut, de suflet gol.

    - "O mie de techini primesti?"
    - "O, pasa, cât de darnic esti!
    Mai mult decât în visul meu!
    Să-ti răsplătească Dumnezeu,
    Asa cum îmi plătesti!"

    Arabul ia, cu ochii plini
    De zâmbet, miia de techini -
    De-acum, de-acum ei sunt scapati,
    De-acum vor fi si ei bogati,
    N'or cere la straini!

    Nu vor trai sub cort în fum,
    Nu-i vor cersi copiii'n drum,
    Nevasta lui se va'ntrema;
    Si vor avea si ei ce da
    Saracilor de-acum! -

    El stringe banii mai cu foc,
    Si pleaca, beat de mult noroc,
    Si-alearga dus de-un singur gând,
    Deodata însa, tremurînd,
    Se-ntoarce, sta pe loc.

    Se uita lung la bani, si pal
    Se clatina, ca dus de-un val,
    Apoi la cal priveste drept;
    Cu pasii rari, cu fruntea'n piept,
    S'apropie de cal.

    Cuprinde gâtul lui plângând
    Si-n aspra-i coama îngropând
    Obrajii palizi: - "Pui de leu,
    Suspina trist. Odorul meu,
    Tu stii ca eu te vând!

    Copiii mei nu s'or juca
    Mai mult cu frunze'n coama ta,
    Nu te-or petrece la izvor;
    De-acum smochini, din mâna lor,
    Ei n'or avea cui da!

    RăspundețiȘtergere
  6. o stiu, iubita.
    e din MINE!
    sau eu sunt din ea...stii ca atunci cand auzi ceva sau intelegi ceva...te loveste : e a ta!

    viata, mai ales la varsta ta..e complicata ca e..apoi e mai grav..se complica, pt ca tu o complici..pentru ca iti lipseste freamatul de la 17 ani..
    si nu e rau sa fie complicata..e atat de frumoasa...si e atat de curata.si da, mai si doare..dar, draga mea..si fericirea doare..si treci prin tot, ca sa depasesti tot si ca sa devi CE ESTI!

    ai sa intelegi...poate deja intelegi..

    RăspundețiȘtergere
  7. deja am inceput sa o complic eu... dar nu mi-am dat seama ca va fi atat de complicat viitorul cand am facut atunci acel pas... iar acum... desi nu regret acel pas, mi-as dori sa nu mai fie atat de complicat viitorul... sau macar sa il vad eu complicat iar timpul sa imi dovedeasca repede ca nu, nu e atat de complicat ceea ce va urma sa traiesc...
    mda........ am complicat viata de la 17 ani... si jumate din mine regreta, jumate nu... majoritatea? nu exista asa ceva. total nehotarata.
    si apropo...sa devin ce sunt... stii, la fel ca si comentariu cu viata fara sf, de pe blogul tau(vezi ca ti-am lasta asa ceva)... defapt, noi traim o viata intreaga pt a deveni oameni... oamenii aceia pe care ca muritori ii visam... tindem spre perfectiune iar cand dam nas in nas cu ea o ocolim... de ce? deoarece perfectiunea e defapt plicitseala pt noi... nu suntem obisnuiti, ca fiinte, cu perfectiunea. din fericire!am deviat de la subiect... scuze. noapte buna!

    RăspundețiȘtergere
  8. cand suntem mici nu stim nimic...vrem multe..vedem la ceilalti si ne gandim ca si noua ne-ar placea sa avem..si poate ca asa e..dar se prea poate sa ne si inselam..pana nu ajungem efectiv acolo nu avem de unde stii ce se muleaza pe nevoia noastra, in toata esenta, si ce anume nu...si uite asa ajungem noi sa ne cunoastem mai bine si sa ne dezvatam de dorinte care sunt asemanatoare drogului...i invatam sa ne cumintim, si chiar de ne pastram nebuni...a fim i responsabili.
    esti inca mica, dar va fi bine..ai potential...cu totii avem, insa tu si realizezi asta, iubita.

    cand ajungem mari..nu mai cautam perfectiunea..nu mai avem nevoie de ea..iar cand ne plictisim, o facem cand nu vrem sa reazlizam ca ce ne-am dorit nu ne face intotdeauna si bine. :)
    lasa, cu totii crestem..si eu mai am muuult de crescut :)
    te pup.

    RăspundețiȘtergere
  9. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  10. el zorab........... unde esti/??????? am atata nevoie sa ma destainui cuiva....... :-(
    efectiv tremu acum....... uite... 0740123909 asta e spuracatul meu nr de tel. nu stiu cine esti dar cer ajutor......... tocmai un porc spurcat vrea sa imi sufle iubitul de un an si ceva ......... :| pur si simplu tremur.......

    RăspundețiȘtergere