miercuri, 30 decembrie 2009

De gheata, verde

e zi de sarbatoare cand focu-n tinda canta
si mi te-aduce-n flacari, turbat in amintire
in pietre de rugina alerg, m-ascund in tample
in ochi-mi, verde luciu otrava ma doboara
clateste licarirea privirii tale crunte
de sapte universe n-ajunge sa cuprinda
si tot ma-mbat de tine, de draga-mi esti, fecioara..
sa-mi vii de gheata, fie, dar fii-mi aici, diseara!


si totusi..iubirea poate fi mai mult o boala, decat o bucurie?
..de ce?

4 comentarii:

  1. imi place modul in care obisnuiesti mai nou sa inchizi poeziile .
    cat despre intrebarea lansata , dupa umila mea parere , ceva nematerializat sau suspendat undeva intr-un timp sau spatiu , poate constitui o boala si una chiar foarte grea.
    dar pana una alta , sa fim cu totii fericiti!

    RăspundețiȘtergere
  2. da, iubirea poate fi o boala mai mult decat o bucurie...
    iubesti cat d eintens poti si apoi iti trece un gand, ca un fulger de rapid dar face ravagii in constiinta... totul se va sfarsi. poate peste o luna sau poate peste mai multi ani. si atunci? va spuneti vb dulci, promisiuni si apoi va calcati in picioare sufletele.
    si din dragoste parca nu-ti mai vine sa iubesti, nu mai vrei sa vb dragastos si nu mai vrei sa iti pui inima in joc precum nu mai vrei inima celuilalt... incepi sa te temi de acel sfarsit, ii destainui perchii gandurile tale si viermele fricii intra si in el...
    as incepe boala.
    apoi nici dumnezeu nu stie ce se va intampla. unii joaca la noroc si continua cu aceiasi intensitate, spunand ca atucni cand se va sfarsi se va sfarsi si gata.
    altii se tem, incep sa se desparta inconstient, devin mai reci, mai straini...
    da, el zorab, dragostea e o boala. ne macina pe toti... si stii ce e mai urat? ca provoaca suferinta multa. si gelozie si ura uneori. provoaca durere ce nu poate fi tratata cu medicamente si trece greu......

    RăspundețiȘtergere
  3. ah, pipo, ce mi'ai scuturat catapeteasma... defapt dumnezeu stie ce se va intampla, dumnezeu stie ce se intampla si de ce... de ce, stiu si eu... si am sa scriu despre asta...

    RăspundețiȘtergere
  4. Pipo, observ ca propenderent tu te-ai referit la cauza GELOZIE atunci cand ai declarat iubirea ca fiind o boala.
    Insa gelozia, atunci cand nu e deja cronica, poate avea vindecare.

    Intotdeauna am considerat ca omul care iubeste trebuie sa fie constient ca are de 'rascumparat' sufletul celui iubit. Cum adica?
    Pai se stie ca fiecare dintre noi avem fantome ale trecutului si ne chinuie inca rani incomplet vindecate..si atunci, sa fim mai intelegatori cu cel de langa noi, cand incepe sa intre in 'transa' temerilor atat de adanc inradacinate in fiinta sa.
    Sa ii sarutam acolo unde ii doare, nu sa punem sare pe rana doar pentru ca ne-ar sufoca - pe noi -cu 'piticii' lor de pe creier..caci toti avem asa ceva!!..mai multi, sau mai putini..mai gravi, sau mai putin gravi..sa nu judecam!

    Rabdare, afectiune, respect,intelepciune, sacrificiu - in numele iubirii, nu?

    Cat despre alte motive care pot chiuni sufletul unor indragostiti, as adauga..neimplinirea..atunci cand nu se poate ajunge la nivel de relatie..sau nu se pot concretiza anumite sentimente 'fierbinti' ...
    Eu acolo ma refeream cand spuneam ca iubirea doare..si devine o boala daca o lasi sa devina..adica, ca si la sah, te concentrezi doar pe ce 'vrei'..nu si pe ce ai..si atunci pierzi totul..nu ramai cu nimic...cu nici un 'mereu'.

    Pana una alta..sa aveti un an plin de iubire si intelepciune, dragii mei.
    va imbratisez cald, pe toti!

    31 decembrie 2009, 16:25

    RăspundețiȘtergere