joi, 21 ianuarie 2010

PFR (episodul 1)

Am promis la multi dintre voi ca am sa revin cu detalii privind activitatea mea in cadrul voluntariatului.

Si iacata-ma-s...inca nu ma plang foarte tare.
Am fost deja acolo de doua ori si urmeaza sa merg regulat in doua dupa amieze de-a lungul saptamanii.
Momentan dau meditatii la matematica..timpul e destul de scurt si cel mai greu e sa il motivez pe Dejo (un baiat de 13-14 ani) sa puna osul la munca. Insa e un pusti foarte destept...istet de-a dreptul..si trebuie doar sa imi mobilizez eu imaginatia mai bine.
Azi i-am promis ca daca isi da putin interesul am sa il invat sah..si l-am intrebat daca are de gand ca toata viata sa ii lase pe ceilalti sa ii dicteze 'ce poate si ce nu poate face'..l-am ambitionat asa un pic, si asta numai pentru un amarat de sistem de ecuatii..si smecherul, 'uitase' sa aduca cartea de matematica...totusi, nu m-am lasat..am inventat pe loc ecuatii (eu care nu inventam la probleme matematice nici in liceu :)) ).

Dar a sunat telefonul - ceva gagica!...si nu a vrut nici cum sa mai renunte la el. L-au certat inca 2 supraveghetori dar nu a mai lasat telefonul din mana. Si cum nu ai voie sa il fortezi, nici sa i-l confisti..am stat toti si ne-am rugat de el mai mult de 10 minute. Lucru care nu mi-a placut defel, dar a trebuit sa ma supun..si apoi am avut o discutie deschisa cu Lidia, dincolo. Lidia fiind una dintre supraveghetori, asistent social. Mi-a spus o gramadaaaa:

- cum ca acesti copii sunt un pic mai speciali
- nu ii poti motiva prin promisiuni de note mari
- cauta mereu sa isi sublinieze teritoriul
- sunt f incapatanati si orgoliosi
- devin violenti daca incerci sa fii mai ferm
- totusi trebuie sa fii si ferm la un moment dat..cumva..naiba stie cum!!

Deci am tema de acasa. E mult de povestit. Am foarte multe de invatat.

Asa ca am sa pun punct si virgula si desi simt ca se poate mai mult, se da stingerea si sunt rupta.
Sa visati ingerasi..copiii astia sigur nu pot dormi ca familia lor face scandal, ba de la lipsa de bani, ba de la bautura..ba de la prostie...
Noapte buna.

5 comentarii:

  1. ce faina ii faza cu dac ainveti te in invat sa joci sah... :)
    dar bine inteles, ii aiurea ca nu isi da interesu. daca vezi ca un om face voluntariat si isi ia timp din timpu lui sa te ajute tu nu poti sa ii dai cu picioru... sau macar sa te prefaci k iti pasa de ceea ce ii zici...
    dar imi place si mie ceea ce faci. trebuie sa fie interesant. baft in continuare si sa stii ca sunt interesata sa vad ce mai postezi despre asta!

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt mandra de tine ! Ajuti multa lume si sunt convinsa ca si pentru copiii astia poti face ceva !
    Multa bafta in continuare !

    RăspundețiȘtergere
  3. dejo... inteleg... :)
    insa se pare ca nu eu trebuie sa inteleg ci tu... care pe cine ajuta? :)
    esti o norocoasa! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Pipo scumpo...am ajuns aici pentru ca nu multi voluntari sunt dispusi ca pe langa timpul oferit, sa mai si traga ei insisi de ceilalti sa le gaseasca motivatia.
    Nu e usor deloc, mai ales ca nu poti nici sa te impui ca si parinte, profesor sau tutore.
    Lor le plac manelele, viata grea de acasa ii obliga sa fie mereu gata sa isi apere teritoriul, sa se impuna..si sunt felicitati atunci cand vorbesc ca si baietii gen Puya. Fetele se macheaza strident, fuste scurte si talie goala in mijloc de iarna (cand eu nu stiu ce veste sa mai arunc pe mine sub fasul lung si gros)..
    Ideea e ca trebuie sa intelegi ca pentru a reusi cumva sa ii motivezi, mai intai trebuie sa te adaptezi mediului lor de viata..ca schimbarea sa o faci cumva 'dinauntru'. Altfel nu se poate. Ii pierzi inainte de a incepe.
    Si da, am foarte multe de invatat, de 'simtit' in timp si de pus la bataie. Timp, nervi, imaginatie, rabdare..etc.
    Si tocmai de aceea tinta mea a fost taman PFR (Prison Fellowship Romania)..pt ca putini sunt dispusi sa inteleaga ca nu e vorba numai de un simplu voluntariat (in cadrul caruia beneficiarul multumeste voluntarului)..e un pic mai mult de atat..

    Dar daca nu noi,care putem sa le aratam ca ne pasa cu adevarat (chiar daca parintii, oamenii din jur care ii condamna dupa cum vorbesc si se comporta- fara sa puna la socoteala 'cultura' si 'istoria' de acasa) - intreb si eu ca prostu' : atunci CINE?

    Isys..scriu aici ca sa veniti si voi cu sfaturi atunci cand simtiti ca aveti ceva de adaugat. Astept idei.


    Diamantule, el nu stie...dar va afla cat de mult ma ajuta...la timpul potrivit. Mai am putin pana acolo..un mesaj trebuie transmis doar in momentul in care poate fi receptat :))

    RăspundețiȘtergere
  5. atunci cine?????? noi. dar atunci cand ei vor veni sa ne ceara ajutorul caci atucni vor aprecia ajutorul. atata timp cat va fi cineva crae s atraga de ei si sa fie acolo la cheremul lor ii vor durea exact in... nici unde. dar daca vor ajunge ei sa implore ajutor atucni il vor pretui...

    RăspundețiȘtergere