luni, 11 ianuarie 2010

Neimplinire

Pe varf golas de deal, umire !
O alba si aleasa manastire
Auzi cum suna clopotele-a moarte?
Atat de fantomatic bataia-n ratacire
Revarsa stranii soapte peste padure.

Si mirele alearga carari serpuitoare
Aluneca in repetate ganduri care
De ani de zile cornu-i alb rasuna
O neputinta cutremuratoare in surdina,
Si-n pieptu-i, soarele reflecta un strans de mana.

Obraz pictat in miere si cufundat in lapte
Priviri de-atat amar de vreme acum cristalizate
Ascund incrancenari uscate, de alb sub pleaopa
Cresc maracini in jurul manastirii-n noapte
Si zorul regaseste imaculat .. flori reci, crucificate.

In inima cladirii sta si asteapta
Privind dinspre feresti spre poarta incuiata
Si-atat de lung i-e parul de-un argintiu salbatec
Din talpi cresc radacini de crunte doruri patimi
Siroi inlacrimand neincetat..buze insangerate.

...................................................

Priveste cum se cutremura tabloul
Asa cum frunse-n vant imprastie cavoul
Esti muritor de rand si tot ce nasti apune
Sa cuceresti Acum un sens pe asta lume
'Neimplinire' sa nu fie si al tau nume!

2 comentarii:

  1. e genial poemul. vreu sa dau bacul din ea:)

    RăspundețiȘtergere
  2. :))
    eh, sa stii ca nu ma supar daca imi trimiti ceva comentarii despre el.
    facem asa un exercitiu in plus pt Bac :))

    RăspundețiȘtergere