luni, 8 martie 2010

Portrete sparg oglinzi..

flori tremurande, crepuscul vechi
si nou de soapte vanturi reci aduc
cum rup petale, rup-le in perechi
sa nu fie de singura o noapte.

calcai nud si timid, buze uscate
abund izvor de nesatule ploi in vene
rupand farami de clipe demascate
curg gandurile bezna visand ca dorm.

fulgi mari timizi, zbor acuzat ca geme
cat de stupid se ninge in mansarda
si tac taceri in colt de lut uitate
oglinda ce reflecta cum sparg de mult.

..zori lucii si tarzii, de roua-nlacrimate
se zbat intre ce este si ce se vrea sa fie
vociferand trecuturi ce groaznic urla-n tample..
ce pura nebunie, portrete sparg oglinzi !

Un comentariu:

  1. portretele se sparg in oglinzi...
    difuz realitatea zbiara
    sa le lipim de vrei, timizi...
    cu maini topite, ca de ceara...
    :)

    RăspundețiȘtergere