miercuri, 14 aprilie 2010

Aripi de otel!

Hai, apropie-ti urechea de timpanul meu
Ai sa auzi cum urlu spre iesire
Sa imi las trupul in spate, sa-l las gol
Si sa eliberez ce-a mai ramas din mine!

Vezi, cum m-au furat ca mai apoi sa-mi vanda
Farami de daruire si curcubeu de ploi
Sa-mi fur acum eu sufletul, sa-mi planga
Prin stinse felinare de rupt din doi in doi.

Si vino, sa-mi fii martor la cruntul meu proces
Am sa-i acuz ca m-au stricat pe luna clara
Si mi-au lasat sa-mi doara, ochii-mi verzi
Din ce odat' condimentam, raman amara.

Hai, tine-mi rugaciunea langa creier
La inima e prea inghet ca s-o aduci
Caci fulgera si arde, arde in munte-mi
M-au rupt bucati si-am ars izvor.. pe rugi!

Vezi, eu nu mai pot sa-ti chem o mangaiere
Caci nu mai cred in ea, cum nu mai cred in ei
Si-am sa-mi retrag alinul din palma ta de miere
Si-am sa-mi raman a mea oricat de mult ma tem!

Si vino, mi-ai ramas tarziu cu urma-n noapte
Aleg o dimineata si-mi iau fara s-o cer
Iti las pe veci o taina,taina ce-am fost sa fie
Acum n-am timp de cuget, cos aripi de otel!



..niciodata, sa nu iti vinzi sufletul nimanui. sunt destui care ti-l fura.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu