miercuri, 7 aprilie 2010

Imi cer iertare..

imi cer iertare pentru toti fiorii
si urma de parfum lasata-n calea ta
imi cer iertare c-am mutat pionii
pe a ta stearsa tabla de sah, de tinichea..

mi-a sarutat lumina de luna, chipul trist
si-a oglindit din mine o splendoare
sunt constienta de a mea valoare
pana la carne, doare, culori de ametist.

imi cer iertare ca am intrat puternic
si n-am crutat nimic din fiinta ta
voiam doar sa raman cu gustul vesnic
si niciodat' sa nu mai pot uita.

m-a invatat caldura sa rup din mine
si sa acopar lipsuri pe care nu le vezi
ca sa diferentiezi ce esti, de ce nu esti
si sa castigi curajul, gol de tine.

nici cerul nu-mi mai limiteaza nebunia
sunt pura arta si-l joc si pe el
cand tot ce ma mai leaga-i..fantezia
sunt libera si jur, curajul mi-e pur zeu.

imi cer iertare ca te-am scuturat
si te-am trezit din somnu-ti lancezime
imi cer iertare ca te-am alergat
prin vene si idei de plin de tine.

din manz timid si temator de viata
azi imi pasesti salbatec si frumos
atragator si plin de armonie
azi imi zambesti mai sigur, mai vartos.

Imi cer iertare ca te-am acuzat
si am fortat in seva-ti, o ruptura
imi cer iertare ca te-am amagit
ca sa pot scoate adevarul din minciuna..


..cat de frumos, cat de auto-depasit..
imi cer iertare, dar nu regret nimic!

2 comentarii:

  1. in sfarsit ai scris si tu o poezie superba! :)) . Era si cazul sa treci peste statutul de vesnica tanara speranta si sa-ti confirmi talentul!

    RăspundețiȘtergere