joi, 15 iulie 2010

Madalina Manole? - nu, TU

Stiu, nu obisnuiti sa intalniti clisee la mine.
E un cliseu sa scriu acum si eu, ca si multi altii, despre Madalina Manole - 'eroul' zilei din presa de azi.

Doar ca eu nu tin cont daca ma incadrez sau nu la subiectul zilei. De cele mai multe ori am tendinta sa vorbesc despre subiecte uitate, din umbra constientului nostru.
Eu nu scriu nici Madalinei, nici pentru Madalina. Ma depaseste. Nu am fost alaturi de ea nici la bine, nici la greu. Si, chiar daca as fi fost..avand in vedere ca familia si prietenii ei se vede, prin consecinta, ca au fost depasiti de situatie..cine sunt eu sa 'cred' ceva in viata Madalinei?

Si..ca sa inchei lunga introducere..daca pe mine ma depaseste, daca pe familia ei a depasit-o..cine suntem noi sa judecam 'de ce' a depasit-o pe Madalina?


Am sa vorbesc despre viata. Am sa vorbesc de lupta pentru viata..care implica mai presus de toate - o lupta cu tine insuti. Dar asta se stie. E grea viata, desi uneori e usoara. E urata viata, desi uneori e frumoasa. E cruda viata, desi uneori e ..dulce fara motiv. Aparent. Totul, aparent. Totul, in noi. Totul se inchina in fond, relativitatii impuse de noi, noua insine.

Tu ma lovesti.
Eu, ma repar. Cu, sau fara ajutor. EU , si doar EU ..pot sa ma repar.
Sau pot sa nu.
Pentru ca nu vreau, sau pentru ca nu pot.
Pentru ca desi peste 2 ore nu ma va mai depasi, ACUM, poate ma depaseste.
Pentru ca desi Dumnezeu, s-ar zice, nu ne da mai mult decat putem duce - noi ne putem da. Mai mult. Sau mai putin. Sau exact atat cat ne trebuie.
Daca vrem.
Daca nu vrem..inseamna ca nu exista motivatie.
Daca nu exista motivatie, de ce am vrea?
Dar poate ca lipsa motivatiei o cauzeaza umbra.
Umbra inspre noi, nu ca si moment , ci ca si esenta.

Ne pierdem de noi, si atunci nu ne mai vedem.
Si atunci, pentru o clipa..sau pentru mai multe clipe..nu mai contam.
Si nu pentru ca nu am avea DE CE sa contam..ci pentru ca pur si simplu NU MAI CONTAM in imaginea din oglinda.
Dar in noi vom conta mereu. Pentru noi insine, sau pentru altii.
Oglinda insa..ne poate trisa. Noi ne trisam in oglinda.
Si vedem ca ne trisam, stim ca ne trisam..vrem sa ridicam bratele. Dar nu avem forta in ele. Ne sunt paralizate.
Si atunci, daca nu putem, nu le ridicam.

Pentru o clipa.
Dar daca in acea clipa cat nu putem ridica bratele, nu ni le ridica altii..nu ni le ridica Dumnezeu..atunci..CINE?

Si atunci, pentru Dumnezeu e clar DE CE.
Pentru cel care e incapabil sa se ridice, A FOST clar DE CE.
Pentru noi, nu exista nici ESTE, nici A FOST..nu exista certitudine. Pentru ca nu avem DE CE. Putem doar FACE 'de ce'. In oglinda.
Si daca se poate, doar daca se poate - sa ne facem acel 'de ce' astfel incat sa nu ne doara oglinda. Ca sa nu..

Viata nu e doar o lupta.
Viata e un antrenament...sau, dupa vorba ei - 'o miscare de rezistenta'
De rezistenta..si aici, sunt de acord cu Madalina.

Dar daca ne descoperim sufletul fata de noi si fata de cei pe care ii simtim oameni 'cheie' in drumul nostru..cresc sansele, se inmultesc ancorele..sa rezistam mai bine la greu. Atunci cand e clipa CRITIC.
Si clipa CRITIC e mai usor de trecut atunci cand o constientizam
Cand constientizam ca e ACOLO.
La examen, scoti din tine forte nebanuite..STIIND ca trebuie sa te concentrezi ATUNCI.
Mai greu, cand nu constientizam.
Si constientizam mai usor, prin antrenament. Continuu.


De aceea nu tac.
De aceea, sper..nu am sa tac!
Te pun la perete si te 'antrenez' sa privesti in oglinda.
Sa stii sa faci diferenta.
Sa devii mai puternic.
Sa devii mai rezistent!

15 comentarii:

  1. Daca vom privi ca pe o corvoada asa va fi mereu

    RăspundețiȘtergere
  2. Caracteristici prieteni din zodia sagetator

    Sagetatorul isi cauta prieteni cu experienta de viata. Datorita firii sale intelectuale si aventuriere, prietenul sagetatorul probabil ca va fi constant inconjurat de camarazi si cunoscuti. Adesea, el este clovnul clasei, si faptul ca stie sa se distreze atrage oamenii spre el. Ca bonus, cunostintele sale legate de calatorii, filozofie si cultura il fac sa poarte conversatii fascinante.

    Daca intalnesti un sagetator cand escaladezi muntii Himalaya avand un ghiozdan in spate, ti-ai facut un prieten pe viata. Incercand sa descopere cat mai multe despre lume, sagetatorul isi va face prieteni in toata lumea si din orice domeniu in care se implica.

    Asteapta-te ca, daca il suni la miezul noptii pe sagetator, sa-ti raspunda prompt, fara a-ti cere un favor in schimb. Nu uita sa-ti pastrezi simtul aventurii si sa il urmezi oriunde se gandeste sa se duca.

    RăspundețiȘtergere
  3. corect !

    semnat,
    o sagetatoare :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Bubule, te pup.
    Si pe tine Isis..

    Si multumesc ca nu ai pomenit de defecte, ci doar de calitati..daca pentru tine astea reprezinta calitati la un prieten :P

    RăspundețiȘtergere
  5. numai sagetatori pe aici?! al 3-lea la rand. oricum nu cred in zodii, cu atat mai putin in cele europene. :))

    cat despre madalina, am aflat ca in aceasi zi a decedat un tanar de 19 ani din timisoara, rugbist care la primul sau meci si-a fracturat coloana. avea sanse de recuperare, dar a facut o complicatie in spital si a murit din cauza unei infectii pulmonare. tanarul ala ar fi dat orice sa traiasca. si presa scrie de fraiera aia de madalina. de aia nu citesc presa.

    toate despre madalina la un pahar de bere le-am auzit.

    RăspundețiȘtergere
  6. Observ ca suntem cu totii la subiect! =))
    Nu cumva era si Madalina sagetator?

    Fleosc. Glumesc si eu. Am voie. Traiesc.

    En fin, eu nu imi permit sa o judec. Depresia este o boala. Care, netratata la timp..duce la diverse ..consecinte.
    Asta trebuie sa iasa in evidenta ..sau ma rog, ar trebui :P

    Cat despre tanarul care si-a pierdut viata desi isi dorea sa mai traisca..nu stiu ce sa spun, Mihai. E viata si oricat de ..dur ti s-ar parea - este necesar. Nu cred ca ceva pe lume se intampla fara motiv..si chiar daca nu ar exista motivul, s-ar crea pe parcurs.
    Eu am ajuns sa pretuiesc enorm viata, asistand la o lupta crancena a unui copil cu o boala. A murit, iar eu am castigat dragostea de viata prin asta. Suntem in fond, o reactie in lant. Cu sau fara destinatie predestinata de cineva, cum spun unii- Dzeu sau altii - Zeii. Deci, pentru mine - toti avem motiv, irelevant ca as fi sau nu atee, in fond.

    Ce nu ma depaseste inca, e depresia.
    Si asta incercam eu sa subliniez aici :P

    RăspundețiȘtergere
  7. si maica-mea lea fel zicea... ca in fata depresiei, nu poti sa faci nimic. gresit. foarte poti face o gramada de lucruri. si acum, intre noi fie vorba, daca eu reusesc sa trec peste depresie si sa devin foarte optimist, mai ales tinand cont de faptul ca am si un comportament empatic, nu vad de ce sa nu poata trece altcineva peste.

    acuma desigur, nu stiu cum e sa imbatranesti sau sa simti ca mori, dar cred ca si peste alea se poate trece cu succes. vorba lui forrest gump "life is like a box of chocolate".

    RăspundețiȘtergere
  8. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  9. Imi permit sa intervin si eu cu o parere vis-a-vis de persoanele depresive si despre posibilitatea de a ajunge un depresiv .
    conform psihologilor , oricine poate cadea in aceasta "groapa adanca" , din care , odata intrat , greu iti revii .
    totusi , dupa parerea mea , depresivi ajung aceia care nu mai au vise si dorinte , care nu mai au pt ce lupta .
    Cred ca doar asa poti ajunge sa fii vesnic nemultumit si sa-i consideri pe cei din jurul tau , chiar si pe cei apropiati "simple mobile " .
    Oricum ar fi, e trist si sper sa nu tina neaparat de alegerea noastra.
    Sanatate multa sa avem ( si fizica si psihica ) , c-apoi le-om face pe toate !

    RăspundețiȘtergere
  10. Mai, dar eu chiar atat de abstract scriu incat nu-mi intelegeti deloc ideile? =))
    En fin, sunt intr-un concediu momentan si mai alandala decat de obicei.

    Mihai, depresia e o boala..si din fiecare boala se poate iesi, iar in acest caz se poate face asta mai ales prin terapii.

    Am un prieten f bun psiholog si am ajuns amandoi la un numitor comun: in aceste cazuri, unii oameni au ajuns la nivelul in care sa se ajute singuri sa iasa din depresii, iar altii nu sunt in stare sa fie autodidacti in aceasta directie. De aceea incerc eu sa ii pun cat mai des pe cei din jurul meu fata in fata cu oglinda - aka, subconstientul..ca sa aduca la nivel de constient 'riscul' unor astfel de colapsuri, precum si modalitatile de a iesi din ele cu succes.
    De aceea instig eu la educatia spre autocunoastere!

    Am scris negru pe alb, na fie - negru pe gri, ca atunci cand omul e depresiv, nu mai are motivatie practic, chiar daca teoretic o are. Se pierde de el..se rupe de realitate..depresia e o boala.
    Ca tu sau altii care au probleme, aka toti oamenii pe lume, reusesc sa iasa singuri din semi-depresii - e o chestiune de 'antrenament' constient sau semi-constient..dar ce se intampla atunci cand altii nu au avut sansa sa ajunga la nivelul vostru? - ..uite...diverse..

    Cum poti judeca un bolnav ca a murit? Eu te inteleg pe tine si frumos ar fi sa fi luptat cu boala ei, sau altii sa o ajute mai mult..dar se vede clar ca si pea ea si pe familia ei, indiferent de ce si cum, a depasit-o situatia.
    Toti avem neputinte de moment...mai ales cand e vorba chiar de picatura care umple paharul, pe care ai uitat sa il mai golesti intre timp.
    De aceea iti vorbeam si tie de refulari :))


    Isys draga, cat despre vise si dorinte..vezi tu, depresivii au asa ceva, dar nu le mai constientizeaza..ba chiar uneori isi gasesc atatea motive contradictorii cu visele lor, incat le inabusa ca si cum sunt doar 'iluzii' care , chipurile, i-ar baga in depresie. Ei nu realizeaza ca sunt depresivi, eventual doar - fara scapare. In mintea lor nu mai exista solutii, si chiar atunci cand cauti sa le aduci argumente, daca te asculta si nu te ignora in esenta, neaga tot.

    Repet, depresia e o boala si nu e de joaca cu ea.

    RăspundețiȘtergere
  11. De-asta am si conchis cu urarea de sanatate !

    Concediu placut !
    Te pup si te imbratisez cu drag !

    RăspundețiȘtergere
  12. eu un singur lucru m'am intrebat... si asta in contextul in care am avut sansa sa studiez depresia in cazuri concrete de patologie psihica, clinic si teoretic... "oare cat de puternic trebuie sa fi fost haul din ea, incat sa poata trece peste fani, peste imaginea ei de scena, peste familie, peste propria ea si mai presus de toate peste instinctul de mama, lasand in urma un copil in felul asta..."

    RăspundețiȘtergere
  13. Cat de puternic?..cat de adanc..cat de timp..

    RăspundețiȘtergere
  14. Despre Alina nu se mai stie nimic ?

    RăspundețiȘtergere
  15. vai..Alina e in continua lupta cu timpul,adica nu incape prea des pe langa timp..dar Alina va avea timpurile ei..

    Mon cheri,muntele e solutia!indrazneste sa spui ca nu-i asa!..el rezoneaza in noi ce suntem si ce vrem.nu ne iarta.de aceea oamenii prefera marea..e mai usoara..e mai pe val..te pierde in aglomeratie si te uita acolo..te inneaca si sterge,dupa furtuna,orice urma de viata-moarte.redevine calma si asteapta iar..e capcana eterna perfecta-ah,marea din noi!

    RăspundețiȘtergere