miercuri, 8 septembrie 2010

Va invit sa meditati!

Pentru ca o ador, o impart cu voi :




Imi amintesc, acum vag, de o perioada in care eram total intoarsa pe dos. Trageam eu de mine, trageau intamplarile de mine, responsabilitatile, cei din jur..si ca sa fac fata, imi autoimpuneam sa aman 'momentul de odihna'. Cat de nestiutoare eram! Cate ganduri negre am adunat de fiecare data cand imi neglijam sufletul si ce imi cerea el sa fac in acele momente. Ma feream sa ranesc pe ceilalti si plateam asta cu scumpa 'anulare' de mine. Si nu anulare constiet controlata cu un anumit scop, ci anulare dezradacinata din subconstient. Eu o numeam atunci 'responsailitate'. 1.Responsabilitatea de a nu calca peste altii pentru a atinge ce imi doresc.
2.Responsabilitatea de a ma feri a rani pe altii facand ce imi doresc ..atunci, pe moment.
3.Responsabilitatea de a pune binele altuia deasupra binelui meu.

Nedormita, nehranita spiritual, indepartata de 'mine' (ma neglijam) trageam in jug zi..si noaptea continuam, cu greu reusind sa adorm. Pana intr-o zi. Atunci s-a rupt.

S-a rupt in mine pofta de viata. S-a rupt in mine dragul de a-mi revedea prietenii. S-a rupt linistea cu totul, in mine. Si s-a devarsat. Si in loc de sirouri cristaline, din inima imi izvorau nebuloase de diferite forme si intensitate.Imi nechezau refulari in toate partile si ma vedeam eu in oglinda cat de insupotabila eram..cu toti. Si nu, nu eram in depresie..nu renuntam..doar amanam. Si amanam constient ca un copil naiv care crede ca va trai intotdeauna.

S-a rupt. Si cand s-a rupt, n-a mai contat nimic, decat EU. Acum era timpul sa am grija de MINE. Sa ma repar - doar eu pot. Nimeni altcineva. Niciodata.
Si s-a rupt pentru ca am realizat ca legile fizicii nu te iarta.
Atata timp cat eu eram in dezechilibru cu mine insami, era imposibil sa traiesc relatii de echilibru cu cei din jur. Oricare 'acei' ar fi fost. Imposibil.
Si am rupt-o pentru ca nu e putea altfel. Nu mai imi hraneam nici acea parte din mine care traia , nu pentru ea, ci pentru cei dragi.

S-a dus. Am schimbat macazul. Nimeni si nimic nu m-a putut opri.
Nu traiesc cu regrete, har Domnului..nu triesc cu regrete de cand ma stiu. Nu am de ce.

Am inceput sa ma hrnsc mai des, si sa-i neglijez mai mult pe altii. Pana am ajuns in punctul in care era de ajuns doar sa fiu. Si eram si responsabila, si avam grija si de mine..si era..si este..si VA FI..un continuu echilibru reactivat. Nu ma mai puteam b ucra de nimic, dar mai grav - nu mai imi puteam aminti mai nici un moment frumos. Pana cand, am invatat sa musc din clipa ce va deveni amintire, pana la sange..ca sa o pot retrai, asa splendida cum e, iar si iar..
Pentru ca acum stiu CUM.


Mereu am fost o melancolica si mereu am fost responsabila. Asta sunt. Trebuia sa le impac pe amandoua.

Raman responsabila si :

1. Nu calc peste altii pentru a atinge ce imi doresc.
2. Ma fersc pe cat pot sa ranesc pe altii facand ce imi doresc ..atunci, pe moment.
3. Ma incapatanez sa pun binele altuia deasupra binelui meu.

..cat de des pot.

Imi hranesc mlancolia prin meditatie si :

Traiesc o stare similara cu momentul in care te tine cineva drag, care te intelege, in brate. Eu, cand meditez, voluntar imi imaginez acest lucru. Adopt o pozitie relaxanta, comoda si tin la tample doar trairile care nu ma instraineaza de mine, indepartand gandurile obositoare usor..ca pe niste fulgi. Ma transpun intr-un loc frumos, vreme plina de senin..tin, sau nu tin in brate..si retraisc intens acele amintiri care m-au facut sa vibrez. Si ma pot bucura liber de ele , ferita de orice risc de a intrista pe cineva sau de a-l impovara cu bucuriile mele. Sunt pura, sunt pur si simplu ..doar EU.


Nu stiu ce inseamna pentru altii meditatia si nici nu am de ce sa ma intreb. Petru mine e pur si simplu radacina din ale carei tample imi sustra seva de energie..ca sa merg inainte.
Da, stiu ca pot tine si ochii deschisi pentru asa ceva. Dar eu trebuie sa ii inchid ..pentru ca asa nu risc sa fiu intrerupta pana la capat..si astfel efectul e mai intens..si linistea la fel..iar cand redeschid ochisorii, pot fi a clipei TOTAL.. si ea va renaste odata in seva de energii..
Gandurilor melancolice le-am dat deja hrana si acum dorm.

Pot trece iar la responsabilitati.


Si..pentru ca

19 comentarii:

  1. trebuia sa ai puterea de a amana mai mult. in asta consta puterea adevarata de fapt.

    in rest, tot raul pe care tu i-l faci altei persoane prin decizia de a trece mai departe va ajunge sa te bantuie, mai devreme sau mai tarziu... iar incercarile tale de a nu te lasa prada acelei traume in noptile de contemplatie te vor propulsa inspre a iti sterge din constiinta ta lucrurile pe care nu vrei sa ti le amintesti sau pe care nu vrei sa le vezi, inlocuindu-le cu minciuna.

    am ajuns sa fiu evil in comentarii. :P :D

    RăspundețiȘtergere
  2. ce sa ma mire...asa vorbeste un adevarat manipulator :)
    dar deh, dca ai ajuns sa te manipulzi pana si pe tine sa induri si sa iti renegi destul de mult constiinta...se mai intampla :)


    ps : si nu sunt evil, sunt sincera

    RăspundețiȘtergere
  3. eu imi imaginez un artist langa mine si ma relaxez rapid :D

    RăspundețiȘtergere
  4. Uuuu..dorinte neimplinite?..sau partener de batai de tample pe masura ta?

    RăspundețiȘtergere
  5. o reflectie a mea in celalalt :)) tot cu mine ma impac cel mai bine

    RăspundețiȘtergere
  6. In arta fiecare dorinta se indeplineste :P

    RăspundețiȘtergere
  7. da..asa o fi. si cum meditezi tu mai exact?

    RăspundețiȘtergere
  8. pai imi imaginez un personaj ce vorbeste cu mine si eu cu el .. meditatia din aia serioasa nu fac ca nu am rabdare . la mine de fapt e visare ... :d

    RăspundețiȘtergere
  9. Hm....poate ar trebui sa iti duci un gnd pana la capat.sa hranesti serios ceva, pana ii pui punct..sa poti merge mai departe..
    nu?

    RăspundețiȘtergere
  10. pai merg . nu ma opresc aici

    RăspundețiȘtergere
  11. @el_zorab

    interesant, dar pe langa. :P

    ma refer la faptul ca in ceea ce ai scris aici, in cadrul postului asta, mi se pare ca regasesc foarte multe din reactiile fostei mele dupa momentul in care a decis sa mearga mai departe.

    si nu v-as putea lasa sa castigati, nu?!

    RăspundețiȘtergere
  12. Frumos post.

    Toata viata am pus binele celorlalti inaintea binelui meu. Nu regret dar imi dau seama ca e bine sa te gandesti la tine, apoi la cei din jur.

    Incercand mereu sa faci bine altora, ramai in urma si tot tu ajungi sa suferi..

    Eu nici macar acum nu am timp pentru mine..pentru ceilalti am.

    RăspundețiȘtergere
  13. Sufletel, uneori ne regasim fericirea in fericirea celorlalti. Dar trebuie cumva sa iti gasesti timp si pentru tne..altfel, dupa cum spui..poti claca.

    Nu stiu..fa ceva.Fa-ti un program gen : 2 ore pe saptamana sau 4, poti incepe cu zie anume pe calendar..fac ce ma taie pe mine capul. u conteza de meditez sau de ies la un film..sau de imi cumpar un lucru cat de mic, numai pt plcerea mea persona. Si tne cu dntii de el. Conteaza mult.

    RăspundețiȘtergere
  14. Frumoasa postare. Si se simte intentia, desi foarte subtil, foarte delicat pastrata, acolo, printre valurile de ginduri motivatoare.

    Anul acesta in fiecare luna aproape mi-am cumparat haine, asa incit am mai multe decit am avut vreodata. Carti mi-am cumparat iarasi si, culmea, am reusit sa le si citesc. Bine, cit lucram la cotidian primeam mai multe carti gratis, pe care le citeam mereu in diagonala, din cauza timpului scurt. Si cite nopti petrecute cu chestiile care-mi fac mie placere... da, deja cu noptile pierdute am hotarit ca nu mai fac fata, imbatrinesc, maica, si eu, desi strainii pe care-i cunosc pe tren ma intreaba, de obicei, la ce facultate-s studenta.

    Mi-a facut placere sa citesc ce spui si e de retinut. Chiar daca, de fapt, toata viata pendulam intre echilibru si dezechilibru, ceea ce este, la urma urmelor, natural. Este chiar legea... echilibrului (paradoxal si haios).

    RăspundețiȘtergere
  15. Catalina,ca si toate lucrurile din univers,in esenta,noi tindem spre echilibru.relatile cu cei din jur,factori externi,ne pot ingreuna mai mult pe unul din talere..iar noi,ca sa revenim la esenta-tocmai pt ca orice-am face,suntem atrasi de echilibru- vom REactiona,prin constientizare.e pura fizica...
    Mihai,asta e varianta ta.Dar a fostei cum suna?

    RăspundețiȘtergere
  16. Corect, tindem spre echilibru, dar nu sintem, in cea mai mare parte a timpului, intr-un echilibru perfect. Dupa mine, acesta este paradoxul fiintei umane, cel mai puternic. In esenta noastra, sintem atrasi de ambele: si de echilibru, si de dezechilibru, altfel nu am mai pendula atit de mult.

    Si stiu ca pot sa ma insel. :)

    RăspundețiȘtergere
  17. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  18. Hmmm...foarte interesanta perspectiva asta cum ca noi suntem atrasi totodata si de dezechilibru..

    Totusi eu cred ca in viata toate se intampla cu un motiv, si daca se produc dezechilibre..e nu pentru ca le caut sau pentru ca ma atrag..ci pentru a invata sa pretuiesc echilibru. Pentru a avea puterea sa imi stabilizez mai usor un echilibru. Pentru a deveni mai intelept.

    Cred ca cei care isi provoaca singuri dezechilibre sunt viciatii. Cei care se complac in nefericire. Am intalnit persoane care isi cauta cu lumanarea durerea - pentru ca e mai intensa. Nu pot fi asa. De fapt, e vorba de adrenalina. Care este dupa mine, inversul pacii, atunci cand scapa de sub control.

    Desi, recunosc ca sunt atrasa de adrenalina, prefer sa o tin la distanta in asa fel incat sa o pot controla. Nu accept sa fiu controlata de nimeni si de nimic pe lume.

    RăspundețiȘtergere