sâmbătă, 25 decembrie 2010

Soapte..

Ma ia in brate faptura a tacerii
Printre cuvinte imi asterni suave dimineti
Cum impietresc,uitate langa molii
Dar cerule!-cat de frumos intineresc!

Imi umezeste umarul cel fraged
Atinge-mi tamplele cu tremur,prin perdea
Si nu imi judeca credinta fara margini
Asa cum sunt a ta ,in fapt,sunt doar a mea!

Sopteste-mi langa suflet povesti nemuritoare
Vibrand doar prin galopuri,salbatece trairi
Dar nu uita,cand ploua,sa imi acoperi ochii..
Caci nu ma-nclin,dar aprig ma ard nelegiuiri.

Iar daca am sa-ti cant vreodata in mansarda..
Deschide,larg deschide,fereastra dinspre munti
Caci o furtuna-i sfanta pe cresturile 'nalte
Pe cand in valul marii,urma se pierde-n vant..

Un comentariu:

  1. tacerea Madalinei . de un an ma calca pe nervi ca tacerea mea e scrisa gresit :P

    te pup

    RăspundețiȘtergere