marți, 8 februarie 2011

Lanturi, limite.

Nu stiu cum sunt altii, dar pe mine m-a secat de puteri iarna asta cu gerurile ei neinvitate si neanuntate. Neinvitate in sensul ca nu folosesc la nimeni si la nimic, si neanuntate pentru ca vremea se schimba de la o zi la alta. Cald, rece, cald, rece. De parca s-ar juca cu noi un joc absurd din copilarie.
Citeam pe undeva ca in imparatia ghetarilor, unde juma' de an e zi si juma' de an e noapte, psihologii nu mai fac fata pentru ca lipsa luminii ii aduce pe bietii oameni in pragul depresiilor. Asta venind doar ca si o paranteza, dar dovedindu-se (ca de obicei)a fi mai mult decat la locul ei.
In general, fara sa vreau, parantezele aparent fara nici un rost, la mine functioneaza ca si o anticipare a esentei ideii.

Sa revenim.
Asa si cu oamenii. Ma oboesc si ma seaca de puteri cei care se schimba de la cald la rece, mai ceva ca vremea, mai ceva ca ziua si noaptea.
Aud deseori sloganul 'sa ne reinventam'..si ma intreb de fiecare data, da' de fiecare data - 'de ce?..doar de amorul artei?'.
Mai demult, sa fi avut cinspe' ani, vorbeam cu o verisoara de vreo douazeci de ani pe atunci, despre machiaj, farduri. Eu voiam cumva sa ii atrag atentia ca foloseste clori prea stridente in orice perioada a zilei. Dar deh, cum nici rimel nu folosisem pana la acea ora, cine eram eu sa dau sfaturi pe fata, ca un mosneag sfatos si sacait. An'way, m-a lovit in moalele capului concluzia : de atata timp e machia fata asta, incat, daca indraznea sa nu se picteze o zi si sa se uite in oglinda, avea sentimentul ca e stearsa..ca e livida, ca e neinemnata. Ca nu se vede!!
Am inteles-o. Uneori cred ca intelegeam mai multe pe vremur, decat sunt dispusa sa inteleg acum. Deh, rabdarea pesemne. Imi joaca feste si eu ii fac jocul.


Problema limitei necesar auto-impuse spre a nu o lua pe ulei, intr-o forma sau alta, ..m-a preocupat mereu. Am scos peri albi la multi cu asta. Si scot in continuare.
Risc de asemenea sa fiu pusa la zid si sa mi se spuna ca asa ma plafonez. Lmita nu exista, spun ei..dar ce stiu eu pana la urma?
Ce stiu ei pana la urma?
Deci da, limita exista. Pentru ca ..sa zicem ca maine poti afla ce nu cunosti azi, dar asta nu anuleaza faptul, ca astazi habar nu ai ce vei sti maine.
Deci da, suntem in fiecare clipa a vietii noastre - limitati.

Doar ca avem un liber albitru. Pacat insa ca nu stim sa-l apreciem la valoarea cuvenita. Pentru noi..pentru linistea noastra, nu doar de amorul artei.

Sunt liber sa-mi aleg singur lanturile

Ati observat cat de multi oameni se auto-incarcereaza in momentul in care observa ca au limite, ca au lanturi? Parca ar fi caini scapati din lanturi care isi fac singuri mai mult rau, dand vina pe existenta lanturilor, si culmea - nu pe lipsa lor.

Sa nu ma lasi sa dau in tine. Mai bine sa ma legi de maini, cand imi pierd mintile!


Asta in fond, este singura libertate de care am nevoie ca de aer. Limita. Valoarea. Limita.


6 comentarii:

  1. Iarna mie...imi place. Inceputul ei, ca sa fiu sincera. Primele zapezi, cum cad si cum scartaie sub talpile papucilor. Gerurile...mai putin, insa stii cum e, ai vrut ceva, trebuie sa accepti si bagajul cu care vine. Caci toti avem un bagaj. Daca stai sa te gandesti, si anul, la fel, trece prin reinventari, si nu doar de amorul artei. Si noi la randu-ne, sustinem schimbarea asta. Vara vrem iarna, asteptam apoi primavara, iar pana in toamna pictam frunze ruginii.
    Unii prin reinventare poate fug de trecut. Sau au nevoie de un nou start mai vizibil. Sa stie unde e piatra de hotar dintre trecut si viitor.
    Sau cine stie..

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna Stefana.

    Anul trece prin 'reinventari' strict necesare. pentru lantul trofic, spre exemplu.

    Eu ma refer la extreme. Azi frig, maine cald. Urmatoarea zi iar f frig. Si asta de cand a inceput incalzirea globala sa isi faca simtita prezenta si echilibrul pe care il stiam pana acum, a luat-o razna.

    nu stiu daca ne indreptam spre o alta forma de echilibru, sau spre dezastru. Unii spun ca pamantul are viata limitata, altii spun ca pana si universul este limitat. Ipoteze putem cu totii sa ridicam pana la adanci batranete :)).

    Totusi, daca atunci cand e vara vrem iarna si cand e iarna vrem vara...cand ne mai bucuram de vara, cand ne mai bucuram de iarna? ... cand ne mai bucuram de clipa? Eu m-am bucurat de iarna si inca ma bucur, ce nu agreez insa si ce ma termina fizic si psihic, sunt schimbarile bruste de temperatura, atipice pentru cum eram obisnuita sa fie, de exemplu, in copilarie.

    Oamenii extremisti pe mine ma obosesc. Nu le fac fata prea mult timp, si nici un caz de cursa lunga, pentru simplul fapt ca si eu ca si oricine pe lumea asta ..tindem spre echilibru. Legea fizicii e dedusa, nu inventata. Cei care nu tind spre echilibru, sunt oameni dezechilibrati.

    Deci prin urmare concluzia mea consta in asta. Oamenii extremisti, sunt oameni dezechilibrati. Si dezechilibrele in forta te storc de puteri. Nu e asa?

    RăspundețiȘtergere
  3. Natura a avut capricii dintotdeauna. Natura umana, ce sa mai vorbim. Anul trecut, in martie, ningea. Noi eram la cursuri, iar profesorul se uita pe geam si intreba ce parere avem despre incalzirea globala. Cica se vorbea despre asta si cand era el student. Unii zic ca incalzirea globala este unul dintre cele mai mari mituri. Eu nu pot da explicatii asa ca nu intreb cu voce tare. Concluziile din final, insa, da, le aprob. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Stratul de ozon e in continua dizolvare.nu dintotdeauna vremea a suferit din cauza omului.avea cursul ei firesc,capriciile-deopotriva se inchinau evolutiei .incepand insa cu defrisarile in masa si cu poluarea aerului,pana la intoxicarea stratului protector cu freon,hanesirea si 'drogul omului de a avea tot mai mult si mai repede'-duc la dezechilibre vizibile.oricum, tot noua ni se sparg oalele in cap.meritam,bien sur.ne inchinam,mai presus de toate,caracterului nostru capricios.e mai usor asa,right?eh..si carpiciul e mai laindemana..la caramida asuzi un pic..dar se simte in timp,in fiabilitate.profu' tau n-a zis rau.doar usor si superficial.banuiesc ca numai prof de real nu era..iar daca ma insel,cu atat mai trist. el zorabb

    RăspundețiȘtergere
  5. Am vrut doar sa spun ca nu toate-s in realitate asa cum sunt prezentate in alte medii. La urma urmei, noi alegem in ce credem. Daca am suparat cu ceva, imi cer scuze
    O zi buna

    RăspundețiȘtergere
  6. nu m-ai suparat cu nimic.pana la urma ce apreciez mai mult la un om este sinceritatea.te ajuta mult sa iesi din iluzia subiectiva si sa conturezi incet incet realitatea de sine statatoare.e trist faptul ca ignoranta si lipsa informarii ne adanceste tot mai mult in iresponsabilitati
    gratuite.auto-cunoasterea la care tot instig,nu poate fi infaptuita fara lupta de a descoperi obiectiv mediul in care traiesti,motivational si cauzal.pana la urma noi ne alegem valorile carora sa le inchinam timpul si viata.nu viceversa.noi ne stapanim asa zisele capricii,..nu ele ne hranesc pe noi.esti ceea ce devi.si devii ceea ce alegi.si alegi ceea ce lupti.a intelege,a cunoaste,a controla.
    El zorabb

    RăspundețiȘtergere