joi, 19 mai 2011

Cand mandria devine Salvare

Dupa 3 zile de lupte seculare (seculare am zis!) am reusit si eu sa rasuflu usurata.
Ieri am dat de mancare la porumbei. Am patit cum pateste mama cu Lord cand e pe pofticiosu' pofticiosilor mode. Cred ca din doi covrigi, am infulecat si eu juma' din unu'. Foarte interesant insa era sa vad cum micile vrabii reuseau sa ajunga primele la bucatica. Porumbeii mai mari si mai lenesi, si mai grasi ce-i drept - ajungeau si ei son tac son tac a doua zi dupa ospat (a doua zi am zis!)

Voiam sa ma odihnesc (sa ma odihnesc am zis!). Dar asta voiam doar eu, pe restul ar fi trebuit sa ii platesc. Asa ca, again, am fost martora la nspe mii de povesti despre tinerete si neliniste. Doua tipe dragute se aseaza langa mine pe banca. Abia dupa ce ambele si-au trantit funduletu' langa al meu, am auzit un : "Se poate?"

Sincer, nu cred ca au mai asteptat raspunsul meu, asa ca nici nu le-am mai dat vreunu'. Si incep, frate (Incep am zis!)
"-Ce mai face Geo?"
"-Of, mai bine nu ma intreba." (ca in nici mai putin de 2 secunde sa continue...)
Stii ca a fost ziua mea saptamana trecuta. Nu mi-a adus nici un cadou. M-a sunat abia seara, dupa 10. Eu tot imi faceam speranta ca imi pregateste ceva surpriza si cauta sa-mi dea emotii. Da de unde, ma suna sa-mi explice cum ca azi nu ne mai vedem, fiindca el are program de iesit cu baietii la meci. Mai imi si anticipeaza un 'mda, bine' si sare cu un 'ca nu ne-am mai vazut demult'.
"-Vaaaai. Si ce ai zis?"
(eu, in gandul meu : VAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAI)
Pai ce sa zic? ..nu am zis nimic, i-am trantit telefonul in nas si l-am inchis.
"-Extraordinar. Ce a facuuuut?"
(eu: Sper ca nu a venit sa-ti cante serenade la balcon, ca de mi te-apuci sa descrii si gama sonora pe care a inaintat-o sperand ca o va drege cumvaaaa...ma impusc! ..)
"-Ce sa faca? Nimic, pana a doua zi dimineata, cand, dupa ce abia suna de 2 ori fara ca sa ii raspund, temandu-ma ca a treia oara nu va mai suna - ii raspund."
(eu: evident!)
"-Siiiiiiiii?"
"-Si..incepe sa imi tina morala pentru ca i-am inchis telefonul in nas, zicand ca asteapta o explicatie, ca s-a saturat de mofturile mele..ca..ca..."
"-Bou!"
(eu: VACA!).


Prea mult pentru mine. Prea mult (2 minute de prea mult!). Ma uit in jur disperata (desi eu voiam sa am liniste, eram disperata sa am liniste..) sa caut o banca nepopulata de povesti telenovelistice. Sau lovelistice, whatever.
Nimic, frate. Nimic. Nici 2 centimi de scandura vacanta la orizont. Nici macar 2!
Da' nu-i bai, ca asta mica imi si incepe sa pise la ochi.
"-Bu huuu...auzi la el, sa-mi dea el mie ultimatum. Ca daca nu incetez sa ma comport ca o razgaiata, o rupe cu mine.Bu-huuu"
(eu: Sper ca glumesti!)
"-Draga mea, hai, hai...lasa-l ca stii ca vorbeste si el asa, luat de impuls masculin. Stii tu cum ei trebuie sa aiba barbatia de partea lor."
(eu: whaaaaaaaaaaaaaaaaaaaat?)
"-I-am spus atunci ca un barbat cu asa pretentii, nu uita de ziua de nastere a iubitei lui.."
(eu: acuma urmeaza "siiiiiiiiiiiiiii?")
"-Siiiiiiiiiii?"
(eu: certo.)
"-A tacut pentru o clipa, ca apoi sa imi spuna ca asta nu imi scuza nici pe departe comportamentul. Ca, cica, nici daca as fi fost pe stop, nu s-ar explica lipsa mea de maturitate in relatia cu el."
(eu: tampitul!)
"-Extraordinar. Cat tupeu!"
(eu: ii mai dau o sansa fatucii asteia, daca i-a dat papucii la bou, nu e chiar vaca.)"

.......

"-Siiiiiiiiiii?"
"-Si l-am sunat azi dimineata ca sa-mi spuna ca daca facem pauza, nu e cazul sa ne sunam dimineata la amiaz si seara. BU-HUUUUUUUUUUUUUU"


Buei, gata, ca suffit! Ma iau si ma duc. Cata prostie, domnule. Imediat i se ofera sa-i stearga pantofii, cu limba. Eu ii inteleg pe cretini ..ca vorba aia -is cretini. Dar nu le inteleg pe ele ca sunt cretinopate. (da, cretinopate am zis!).
Si de unde vine educatia asta? - de la mama de acasa.
Bine ma...si mai demult mama era ocupata cu sapa, gainile..etc. De aia erau carti si filme, sa se mai destepte tarancuta noastra din experienta altora de viata. Si amu' sunt carti (ca filme nu indraznesc sa nominalizez), da nu mai este timp..timpul se duce pe pantofi cui in miez de zi printre pietrele stradutelor prafuite, machiaj strident ca nu cumva sa iasa in evidenta ceva natural, fuga dupa fusta scurta de sa se vada bulanele (da, bulane am zis!), povesti de cum sa ii frec mai bine (varful pantofului) etc etc.

Oameni buni, nu va mai victimizati ca 'eu in copilarie nu am avut parte', ca daca va duce capul sa intelegeti atat, va duce capu' si sa deschideti o carte de la oameni care s-au desteptat si au ajuns sa faca ceva mai fun, mai ok, decat sa stearga papucii altora.
Fie ei iubiti, sefi, iubite, sefe, fitzoase, fitzosi.

Mama ei de personalitate si mandrie. Ca una e mandria cand exista respect (nu prea se recomanda), si alta e salvarea (mandria) cand nu stii ca e cazul sa fii respectat/a.

Noapte buna. Ma duc sa-mi cumpar liniste.

3 comentarii:

  1. http://www.youtube.com/watch?v=OXYB9F8Yxvk

    RăspundețiȘtergere
  2. 2 pitzii:)))):)))...oricum in zilele noastre greu gasesti liniste.(liniste am zis):)):)):P

    RăspundețiȘtergere
  3. :)))
    ma bucur ca te-am amuzat. eu nu ma amuzam..eram disperata sa am liniste!!!
    ironie curata.

    RăspundețiȘtergere