marți, 24 mai 2011

Descifrez ca sa traiesc si nu traiesc ca sa descifrez

Citind din 'Dimineti cu Parintele Staniloae'

Curios, pe langa marea raspandire a culturii - a asa-zisei culturi - in lumea noastra s-a imputinat ingrijorator cunoasterea lui Hristos, si deci a sensului vietii. Pentru ce traiesc eu? Chiar numai pentru o mancare mai buna, pentru o rochie mai frumoasa, chiar numai pentru ca sa invat sa sar si sa cant, sau numai ca sa vad o femeie imbracata sumar si care sa imi produca o placere, chiar numai asta e? Iata! mai e si alt plan al vietii. Si atunci este necesar sa nu ma dau batut si sa folosesc si aceste forme de raspandire, chiar daca vin amestecate cu celalalte.

Si ca sa incerc sa raspund la o intrebare din cursul acestei dimineti, am sa emit urmatoarea ipoteza, castigata pe parcursul vietii in tainele credinteor mele. Care credinte nu se separa de credinta mea in Dumnezeu, ci doar se disting de aceasta, fara a se confunda.

Eu descifrez ca sa traisc, si nu traiesc ca sa descifrez'.



'De ce nu credeti in posibilitatea reincarnarii pe parcursul mai multor vieti pe Pamant?'


Pentru ca nu ii simt un sens. Nu se potriveste cu sensul Dumnezeului (sensul suprem) pe care il cunosc. Atat cat il cunosc. De fapt, nu aduce cu sensul Dumnezeului pe care il simt eu. Dar faptul ca eu nu cred, nu reneaga dreptul altora de a crede. Totusi, am credinta mea si in credinta mea totul are un sens - vazut sau nevazut, deci si faptul ca unii oameni cred in reincarnare - are taina sa.

Nu cred pentru ca nu simt ca sunt creata sa ma repet in sens material. Poate ca cel mai mult ne fura incapacitatea de a intelege de ce nu ne nastem toti cu asa-zisele 'sanse egale'. Dar eu mai cred un lucru pe care il spune Apostolul Pavel, si anume ca - pe diavoli vom ajunge sa ii judecam noi, oamenii. Si mai cred ca ii vom judeca si pe ingerii care s-au lenevit. Si atunci, distingandu-ne de diavoli si de ingeri, dar nu separandu-ne in sens, la fel cum nu ne separam nici in Iisus, fiecare are rolul lui pe pamant. Un rol diferit, tocmai pentru ca rolurile sunt complementare unui intreg. Unui sens global. Apoi ce va mai fi? Ce roluri vom juca fiecare (sau nu vom mai juca) dupa moarte, e deja alta taina.

Oare cum ar putea un doctor sa salveze viata unui copil daca ar avea acces la viitorul acestuia si ar afla ca ar deceda in chinuri groaznice, doi ani mai tarziu?


Precum am spus..descifrez ca sa traiesc, si nu traiesc ca sa descifrez. Traiesc ca sa aduc cat mai multe zambete in jurul meu. Zambetul meu e mai luminos, si deci mai rezistent, cand ma simt mai aproape de Iisus. Am dobandit adevarata dragoste si pretuire fata de viata, fiind martora luptei crancene a unui copil muribund. Pentru prima data in viata, acel copil m-a invatat ce ineamna sa primesti si sa oferi un zambet. Fiecare relatie, cu Iisus, cu Dumnezeu, cu ingerii, cu oamenii - fiecare in parte distincta dar nu separata - este o taina.



PS: sper ca am reusit sa va raspund la intrebare.


Sunt semne peste tot. Natura e cuprinsa, insa nu cuprinde. Nu e suficienta.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu