miercuri, 22 iunie 2011

Aveti grija de sufletul vostru manipuland-va mintea, si nu viceversa!

In ultima vreme am tot mai putin timp sa citesc orice altceva in afara de literatura de specialitate.

Uneori stau si imi amintesc cum multi ma impingeau sa fac jurnalismul. Nu am vrut si cred ca nici acum nu as vrea. Cateodata e prea mult pentru mine si sa deschid televizorul, ce sa mai vorbesc de interesele politice care nu lipsesc deloc din peisaj. Si pentru ce sa fi devenit reporter daca ar fi trebuit sa ma inchin, chiar si numai pentru o vreme, mizeriilor aduse de non-valori si foamea asta nejustificata, ba chiar deplorabila, pentru putere si atentie?

Eu as fi primit bucuros sa fiu jurnalistul poporului la fel cum Cosbuc a fost poetul taranului. Eu as fi cautat partile frumoase din oameni si nu mi-as fi pierdut timpul cu prea multe descrieri despre partile negative. Nu! Timpul l-as fi manipulat in folosul eficientizarii capacitatilor umane, trainice, nobile.

Mai traind putin, mai suferind putin, sau poate pur si simplu - mai maturizand-ma putin - am ajuns la concluzia ca si cunoasterea partii negative din tine este un factor foarte important in dezvoltarea noastra personala. Si aici pesemne ca psihologia pe care am ajuns sa o studiez fara sa vreau, penetrand oamenii, si-a spus cuvantul. Ca sa ajungi sa controlezi tendinte ale caracterului tau, obligatoriu trebuie ca mai intai sa le constientizezi, sa le accepti, sa le intelegi.

O alta perspectiva pe care mi-a adus-o viata consta in faptul ca nereusind sa te detasezi de problemele iesite in cale, iti este mai greu sau chiar imposibil sa le depasesti. Cu cat le percepi mai personal, cu atat sentimentul ca nu le poti schimba va creste. Suferintele din trecut, cele stagnante sau active - pot ocupa doar doua locuri in viata ta. Supunere sau subjugare. Sunt salbatice insa, nu se vor subjuga niciodata singure. Trebuie tu insuti sa iei carma sub control si sa le obligi sa iti ofere libertatea de care ai nevoie si spre care tanjesti.

Inca o problema asupra careia simt nevoia sa revin, se numeste simplu - relativitatea libertatii. Ca si toata relativitatea de altfel, libertatea utopica nu este o solutie. Plecand de la faptul ca avem nevoie de un anumit confort material si psihic pentru a supravietui si nu doar pentru a supravietui - ci pentru a indrazni macar spre o naiva fericire, ajungem la concluzia ca daca avem parte de o libertate, acesta este una umana, lasata, limitata, reala.
Doar trecand cu brio peste cele doua etape de mai sus, putem ajunge sa zambim cand exclamam in sinele vremurilor : "Sunt liber sa-mi aleg singur lanturile!".

Limba romana nu a fost niciodata o provocare pentru mine, desi nici in ziua de azi nu ma obosesc sa folosesc diacritice si mai am momente si acum cand stau si ma gandesc daca imi amintesc corect cum se adauga 'i' la un substantiv, un verb..
Sau poate pur si simplu limba romana nu a fost suficienta pentru mine. Aveam nevoie de matematica si fizica sa imi amintesc ca stiu prea putine, sa revin cu picioarele pe pamant.
M-a ajutat acest amalgam sa ma organizez mai usor, mai eficient, mai obiectiv.


Cand cineva ma injura, deja am in reflex un lucru de capatai : 'Daca ar fi fost altul in locul meu, la fel l-ar fi injurat. Nu eu sunt vinovat de fiecae data ca lumea ma injura'.
Asa trec mult mai usor peste dezamagiri. Asa am parte mult mai rar de sentimentul de dezamagire. Asa comunic si iubesc mult mai usor.

Sa ai o asteptare de la un om e calea sigura spre a fi dezamagit pe viitor. Vreau sa renunt la asa ceva. Stiu ca adevarata implinire e atunci cand cei dragi iti cauta prezenta pentru ce esti, si nu dupa CUM ii joci.



Inainte sa va amintesc de sufletul vostru, dragii mei..vreau sa mai delirez putin impartasind cu voi un vis aievea.

Privirea incetosata de fumul tigarii lungi si subtiti se pierdea spre orizonturi. Era aici dar 'aici' candva era departe. Gustul, insa, si mirosul, il ardeau mai puternic. Facea parte din raiul interzis. Cat de dulce e inconstienta! Cat de himera este sutana pe un trup de femeie! Cum nu exista imperfectiuni cand esti departe si detasat. Complet angrenat in nevoile si dorintele tale.
Acum era aici si uneori era mai frumos decat ar fi putut vreodata visa. Ii ramasese in schimb - melancolia. Melancolia spre doruri utopice. Spre doruri de dor. Cat de inselatoare ii era mintea! Cat de mult se chinuia sa ii tradeze sufletul.

Si totusi pe cat de frumoasa este inocenta si inconstienta unui copil in fericirea lui, pe atat de taina este puterea de a iti constientiza fericirea reala, calda, aproape si imperfecta!
Se intoarse infofolit in halatul cel ros la maneci. Il va certa iar ca nu l-a imbracat pe cel nou. Stie ca ii va arunca si vechii papuci de casa intr-o zi cand nu va fi acasa. Stie insa si de ce. Pentru ca-i pasa.
Se cuibari incet sub plapuma, imbratisand-o. Cu taina linistii nu poate concura nimic pe lume! Nici cea mai senzuala, in linie de felina, atragatoare himera. Pana la urma himerele sfarsesc la fel. Devin obositoare. Se indeparteaza iar si iar.




Aveti grija de sufletul vostru, manipulandu-va mintea. Nu viceversa.

4 comentarii:

  1. Daca cumva reusesti sa gasesti vreo...stiu eu...formula, reteta, prin care sa poti renunta la a-ti cladi asteptari de la oameni, sa o imparti, te rog eu frumos.

    RăspundețiȘtergere
  2. Sincer eu cred ca am gasit-o de ceva vreme. Bineinteles ca este o formula relativa, caci si logica matematica e bazata pe ipoteze cinventionale...dar in general pot spune ca ma auta mult. Ma consm mai putin.

    Am s-o impartasesc de indata ce reusesc sa-mi fac putn timp sa o astern pe hartie. Promit.

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte frumos visul tau.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ma bucur ca iti place.
    Nu este doar visul meu se pare.
    Ai grija de el ;)

    RăspundețiȘtergere