luni, 25 iulie 2011

Clipa care renaste clipe

Cateodata , undeva, o clipa care renaste clipe...iti izbeste tamplele si te arunca la pamant.

Dialog 1:
- Iti multumesc ca m-ai inteles macar acum...poate ca...de ce atunci nu m-ai inteles?
- Te-am inteles si atunci..
- Nu intotdeauna.
- Ba da..doar ca..m-am indragostit de altcineva. Se intampla. Nu ma intreba de ce. Pur si simplu se intampla.
Oricum, aminteste-ti, draga mea, ca nu ne intelegeam noi prea bine...
-Asa este. Ai dreptate. S-a intamplat sa ne iubim fara a ne intelege.

Dialog 2:
- De data aceasta vreau sa ma intorc la ea. Sa fiu tatal copiilor mei. Ai ei..am s-o uit pe Lara...trebuie sa o uit pe Lara.
- Prietene, tu nici acum nu realizezi ca nu poti sa faci o femeie fericita cu jumatate din dragoste?

Dialog 3:
-Si atunci, cand eu am ramas si el a ramas...tu? Tu ce ai facut?
-Eu?
-Da, tu..erai si tu atunci, acolo..
-Eu nu am putut sa fac nimic. Eram stricata.
-...
-Da. Este cea mai folosita scuza de pe toate lumile. Eu mi-am luat mere-ul si am sa-l duc cu mine pana la moarte. Asa stricata cum sunt. Nimeni niciodata nu imi va putea lua mere-ul din suflet. Mi s-a furat deja cat pentru o viata!

Da, uneori, undeva...fara sa se autoinvite macar - te izbeste. Rau. Profund. Timpul...

2 comentarii: