marți, 26 iulie 2011

O za ruginita (dialoguri-continuare)

Dialog 4:
- Si parintii tai au divortat de mult timp?
- De cativa ani.
- Iti pare rau ca au divortat?
- Imi si pare..dar nu se intelegeau. Se certau tot timpul.
- Dar amintiri placute ai cu ei?
- Da. Imi placea ca uneori ma simteam ca intr-o familie linistita. Uneori, cand nu strigau unii la altii si mai faceam glume intre noi.


Dialog 5:
- Mami! Tu cu tati sunteti suflete pereche?
- Draga mea, eu nu cred ca exista un singur suflet pereche intr-o viata.
In tandem cu mama, tata: -DA!
Tata : Cum, nu, iubita mea? Iti imaginai tu viata cu altcineva?
Mama: Pai nu se pune problema asa. Eu cred ca mai erau si alte persoane care s-ar fi potrivit cu mine si eu cu ele. Am cunoscut astfel de persoane, doar ca te-am ales pe tine si ne-am facut impreuna o familie. Insa nu cred ca sufletul pereche poate fi definit asa.Nu cred in definitii.
Tata - consternat.
Copilul: - Dar tu stii ca daca nu te luai cu tati, eu nu mai existam?
Mama: - Da, draga mea, comoara mea - de aceea in sufletul meu nu mai incape 'ce ar fi fost daca'..desi, atunci nici nu mai stiam de tine. Nu ti-as fi simtit dorul, nu?

Dialog 6:
- Pe primul tau prieten nu l-ai putut ierta ca te-a inselat, pe actualul insa il ierti. De ce?
-Pentru ca actualul nu simt ca ar putea trece peste sufletul meu pentru sufletul lui, constient fiind de acest lucru. Il iubesc si il iert pentru ce este. Pentru ca simt ca in cazul lui e..altceva. In el mai pot avea incredere. Cu totii gresim. L-am iertat si pe primul, insa nu l-am mai vrut alaturi. In el nu mai puteam avea incredere.

Dialog 7:
-Dragul meu, mai iti aduci aminte atunci cand ne raciseram unul fata de altul...?
-Imi amintesc, iubita mea..dar nu imi face placere...
-Trebuie sa iti marturisesc ca atunci ..ma indragostisem de altul..
Tacere.
-Nu s-a intamplat nimic .. nici un sarut, nici o atingere de amanti...plecasem de la nevoia de a avea un prieten aproape...si m-am indragostit.
- Dar m-ai ales pe mine. Nu te-ai putut rupe de mine.
- Ma poti ierta?
- Iti pot doar multumi, ca mi-ai ramas alaturi.

Dialog 8:
- A trecut aseara nevasta ta pe la mine. Este o femeie puternica, demna. O admir pentru asta, sa stii. Te iubeste foarte mult. Ma doare ca..
- Daca nu ai avea remuscari, crezi ca te-as mai iubi atat de profund?

Dialog 9 :
- Taci. Te rog eu, taci. De data aceasta nu mai pot da inapoi. Nu mai pot rupe. Ar fi mai mult decat as putea duce. Decat ar putea duce.
- Si crezi ca asta este dragoste adevarata?
- Cred ca da. Pe langa faptul ca este adevarata, si ma arde, este si dragoste trainica. De iubit il iubesc, chiar daca m-am indragostit si de tine odata. Cu totii avem pacate, insa la fel - cu totii avem un Dumnezeu. El nu ne da mai mult decat putem duce. Noi de ce ne-am da?

Dialog 10:
-Pai si de ce nu incerci sa o aduci in tara langa tine? Sau sa mergi tu la ea, daca o iubesti atat de mult?
-Esti nebun?? Eu nu mai sunt ce am fost si nici ea nu mai este ce a fost. Noi ne-am iubit copii. Ca si intr-o alta viata. A fost o dragoste pasionala, m-a muscat de picior cand am vrut sa plec. Se agata de mine cand tunam. O cuprindeam de talie cand ma acuza..Niciodata nu are sa mai fie cineva ca si ea in viata mea. Nici macar ea, cea de acum.
- Si atunci de ce mai pastrati legatura?
-In viata nu iti e dat sa cunosti multe persoane care sa interactioneze cu adevarat cu tine, cu sufletul tau. As fi un nenorocit sa arunc asta la gunoi. Timpul ne-a asezat. Acum putem.
-Sau esti pur si simplu egoist?
- Sau poate asta. Dar, desi ne amintim uneori..ne oprim la a ne aminti. Ca si un tablou , care a fost o singura data pictat - dar care va fi admirat pentru o vesnicie.

Dialog 11:
-Tu crezi ca scopul unui psiholog este sa nu dea solutii niciodata, ci doar sa creeze mediul oportun in care subiectul sa isi descopere singur solutiile?
-Hmm..suna corect. Insa ce te faci cand un viciat va alege tot viciul...nu trebuie uneori sa fii tu atat de puternic, incat sa ai taria sa iti asumi in numele lui, uneori, o solutie?


Dialog 12:
- Te iubesc.
- Te iubesc si eu.
- O sa ma iubesti toata viata?
- Toata viata am sa te iubesc.
- Dar dupa moarte?
- Si dupa moarte.
- Am citit ca in timpul vietii vom fi casatoriti, dar dupa moarte nu vom mai fi casatoriti. Si am mai citit ca la sfarsitul lumii, in fata lui Dumnezeu va raspunde fiecare pe cont propriu..atunci cum se poate ca in viata sa traim doua suflete - ca si unul intreg?
- Parintele spunea, ca la fel ca si preotia - casatoria este o taina sfanta.
- Ce se va intampla cu noi cand..
- Numai Dumnezeu stie.
- Atunci cum poti sa-mi promiti ceva ce nici tu nu stii?
- Eu iti promit ce imi doresc. Ce ma rog. Si ma rog lui Dzeu sa ne sfinteasca iubirea si sa ne-o apere de toti. Ma rog lui Dzeu sa ne sfinteasca familia si sa nu lase pe nimeni sa o destrame. Desi suntem doi, in taina iubirii noastre nu suntem de ajuns.

Dialog 13:
- Parinte, nu mai pot. Am nevoie de ajutor caci altfel simt ca am sa clachez.
- Spune dragul parintelui, care-i baiu'?
- Parinte..desi lupt sa fie bine, din cand in cand, tot mai des..cad in depresii. Imi e teama de boli. De moartea celor dragi. Uneori, ajunge un simplu film sa ma faca sa nu mai dorm noaptea...sa fiu agitat cu zilele..
- Asa, si? Toti chinuim de boli intr-o viata. Unii mai mult, altii mai putin..Si mie mi-au murit fratii, parintii. Asta face parte din planul lui Dumnezeu..
- Da, stiu.
- Tu nu suferi de ipohondrie.
- Atunci de ce ma tem de boli ca de dracu', parinte?
- Pentru ca este acolo undeva..in sirul lantului, o za ruginita, slabita...in lantul credintei tale.

2 comentarii:

  1. Unele replici mi-au accelerat ritmul batailor inimii - sau ce-o fi acolo. Ca inaintea unui atac de panica.

    RăspundețiȘtergere