miercuri, 17 august 2011

Absurdul sensului

Zori peste lunca, alb-negru campul, albastru cerul...
Un joc de lumini orbitor sparge orizontul..
ametitor, desi e statica..parca se misca o clipa
Oricat de sumbru pare trecutul, castiga prezentul..

..timp. Unde pribeag a trecut, urme incrustate in creier
Se lasa crepuscul vechi sepia-tic peste padurea din stanga..
..cand zorii il accepta sa-i incadreze-n dreapta..
sfarsitul injunghie fara mila speranta..ca-i vis..

..si nu pierdutul paradis.

Non-sens. Fara noima. Absurd. Ilogic. Gratuit. Ignorant. Crud. Fara mila. Cascada. Incorect.
Monstruos.


Stiu. Ai darul sa te asezi in genunchi si sa te sprijini in coate. Sa-ti framanti degetele in moalele obrajilor, cautand frenetic sa incepi puzzle-ul. Prea multe culori. Prea mare asemanare intre culori. Nu! Nu poti sa combini piese colorate prea diferit una de alta. Nu! Nu poti sa combini Alfa cu Omega. Trebuie sa o iei in cascada. Val cu val. Treapta cu treapta. Trebuie gasita logica culorilor. Pana si curcubeul are logica sa. Regurile de stat in banca. Numarul. Cauza.

Ai decis sa cauti prima piesa cand au dat zorii. Ai schimbat prima piesa. Ai ales unghi dupa unghi. Perspective dupa perspective. Nu se imbina. Sau se imbina dar nu par a se imbina. Parca totusi..parca totusi, seamana dar nu rasare.
Obosesti. Paharul cu apa. Rece. Mai rece. Apa e suficienta sa te imbete. Elixirul muzei. Drogul de a gasi un sens fara a urma reguli. Il vrei, nu-l poti inghiti. Nu trece de omuletul din gat. E prea uscat. Ai uitat sa-l uzi regulat, la timp. L-ai deshidratat.

Apus. Esti tot la prima piesa. Ai obosit. Ai obosit din nou. Unde e sensul? Unde e sensul? Ambitia. Forta. Lipsa de ancore. Educatia. ...Lema! Unde e lema? Adevar sau conventie? Adevar particularizat. Suficient intr-o viata particularizata. Atunci de ce conventii generalizate? De ce sens? De ce logica? Te doare capul. Ai ametit. Geamul. Gratiile. Nu-s, esti la etaj. Fereastra larg deschisa. Aer. Apus..dar e rosu..e mai aprins decat in zori..contrastul?


Oglinda tremura si crapa secundele. Cioburi pe jos
La picioarele tale, cioburi. La picioarele cioburilor
..sensul tau.
Unde esti? Ai uitat sa te cauti, cautandu-ti un sens.
Tu esti sensul, nu intamplarea
Tu esti ce razbati, ce iesi..nu ce te loveste..


Avem noi darul sa consideram viata absurda. Absurd e sa credem ca am putea face parte din absurd. Haos. Daca i te inchini. Haos. Daca ti-e lege.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu