joi, 25 august 2011

Doamna Clara

Vorbeam in articolul trecut de o femeie in varsta, care mi-a batut la usa si m-a invitat sus, la etajul patru, ca e singura si ar mai povesti cu cineva.

A doua zi nu am mers la birou si am lucrat de acasa. Dupa ce m-am saturat sa lucrez(era totusi vineri)..am inceput sa citesc. Scurt si la obiect, voiam sa termin primul capitol din carte. Inginerul era tot mai nehotarat si tot mai enervant. Mai aveam vreo 20 de pagini cand, ..imi amintesc de doamna aceea in varsta. Imi imaginam ca e singura in casa si nu asteapta pe nimeni..desi ma invitase pe mine.

Oare cum e sentimentul acesta de a nu astepta pe nimeni, desi ti-ai dori sa vina cineva? Mai mult decat plafonare si deziluzie. Resemnare.
Urasc sentimentul atribuit resemnarii.

Nu m-as fi dus in prima instanta pentru ca si asa toti striga dupa mine ca ma incarc cu energie negativa de la altii mult prea mult....dar, deh...asta sunt.
Am pus mana pe un album cu poze si jup! la etaj. Rapid, de abia mai suflam. Timpul era scurt si mai aveam pregatiri de executat pentru plecarea in weekend...dar nici nu voiam sa stau un sfert de ora sa simta ca si cum as merge obligata, de forma, de mila..etc.

Cu siguranta aceasta femeie are multe de povestit.
..........................................................

Doamna Clara.
Mi-am facut o noua prietena de 75 de ani. Desi ea isi asteapta moartea, eu sper sa mai traiasca si sa mai imi impartaseasca din povestile ei.
Ce nume frumos, Clara!
Mai frumos decat Lara. Si mai profund. Lara suna mai..facil..

A fost buna si cafeaua. Fara lapte. si cu toate acestea a fost exact cum ma asteptam. Si cafeaua si povestea.
Si ochii ei...ah! Ochii ei, atat de senini si tristi totodata! Un albastru care te cucereste instant! Mai albastru decat albastrul de 'cri cri'.

Ieri doamna Clara mi-a adus o cutie de bomboane de ciocolata. Nu trebuia..nu..nu..dar stiu ca batranilor le place sa adune bunatati pentru copii. Si doamna Clara e singura, e vaduva fara copii. Complet vaduva si insingurata.

Am eu multe vaduve si 'vaduve' in jur, asa ca sincer, nu m-a dezechilibrat. Lately nu ma mai impresioneaza atat de tare suferintele altora carora nu le pot aduce nici o mangaiere...asta este. Nu eu am dat viata lumii si omului ..cu O mare.

Dar e frumos sa-ti faci prieteni noi. E frumos ca atunci cand o carte nu iti ofera suficient, sa tragi de tine si sa imparti timpul acela mort cu o persoana care are nevoie de comunicare. De toate mi-a povestit si mi-e draga. Ea se bucura cand ma vede..eu ma bucur de bucuria ei!

Nu e minunat?..daca te poti detasa de dureri..nu e minunat sa imparti timp..bucurandu-va reciproc?

ps: voi cate doamne Clara aveti in bloc, in vecini sau..in apropiere? Pe langa cate doamne Clara treceti des prin parc fara sa impartiti macar un zambet?
Cati dintre noi pot garanta ca odata, pentru o perioada mai scurta sau lunga de timp..nu va gusta din amarul-singuratate a doamnei Clara?


Suferintele si plangerile ca suferintele si plangerile..dar de ce sa le perpetuam doar pe ele. Bucuria de ce nu o plantam in pamantul uitat? ...avem atatea locuri ale sufletului nepopulate de sentimente..si totodata ne plangem mereu ca suntem neimpliniti!

ps2: stiti care este cel mai cautat cuvant pe google?
Nu, nu e 'sex' ( piosul de mine! :) )..este 'love'. :)

2 comentarii:

  1. :) ce frumos!
    Mie mi se intampla sa intre batrani in vorba cu mine atunci cand merg in parc sa citesc. In prim moment ma supar ca nu-mi pot termina cartile, dar mereu ma fac sa zambesc si ma bucur cand ma gandesc ca poate le-am alungat putin grijile sau singuratatea si-am fost un partener de discutie de care unii au atata nevoie. Sunt frumosi.

    RăspundețiȘtergere
  2. sunt copii..si spun tot tot cu atata sinceritate..uneori am impresia ca desi eu tac si ei vorbesc mai mult..eu ma confesez lor ,si ei ma alina.

    RăspundețiȘtergere