joi, 29 septembrie 2011

Blocati in singuratatea dintre noi..

Am vorbit adesea cu omul fara casa
Avea haina rupta si papucii mari
Si l-am intrebat ca de ce nu lasa
Viata de pe strada, sa lucreze iar..

M-a privit in joaca, a stiut ca-s mica
Si visez frumos noptile-n aval
S-a intors spre mine, a inclinat capul
Si mi-a spus ca nu exista inapoi s-o ia.

Incep ecuatia. O necunoscuta
Daca e doar una, se poate afla
Matematica pe el insa-l lasa rece
Nu stiam eu oare ca e in zadar?

Uneori in viata, cand e actiune
Omul nu cunoaste a reactiona
Si-as avea a spune doar o mentiune..
Uneori in viata, nu ma poti vira.

Se rupe in tine pentru totdeauna
Intr-un loc..odata..unicul acces
Ca si cum un dor nu-si gaseste tihna..
Asa un nou drum nu-si intoarce sens.

Cand esti doar cu tine, numai tu existi
Forta iti e mama, neputinta-n spate
Daca nu imparti, daca n-ai cu cine
Cercul tau cedeaza, fara sa absoarba..

Daca nu esti singur, captezi energie
Cand puterile simti cum te vor lasa
Omul singuratic a uitat sa ceara
Cu adevarat, nu doar cu mana.

Omul singuratic a uitat sa ceara cu adevarat....iar noi am uitat
Cum sa dam caldura, cum sa-i prindem mana..amandoi deopotriva...ne-am blocat.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu