luni, 19 septembrie 2011

Contopire (Iubirea care re-pompeaza inimi)

Ma asez cuminte la picioarele tale ca un fulg de zapada
pe pamantul gol si cald
Iti imbratisez gleznele si inchid ochii din nou
pentru a mia oara intr-o secunda.

Ca un fulg de zapada pe pamantul gol si cald
tremur inainte sa dispar
Cu totul sa ma afund in marea ta senin de albastra
Incet, ma tranform in visul tau.

Veghez atent printre ligamentele gandurilor tale grele
neavand masa, pot zbura
Ma las purtata de sangele tau fierbinte si ros
Acolo vreau, unde doare mai tare.

Musc salbatec din amintirile veninoase ca sa le arat ca nu ma tem
le declar razboi fara a clinti
Ma privesc tacute cum le mestec si le invat pe de rost
Codul genetic, pentru a le neutraliza.

Ma intrupez mai intai in nelinistile care iti ataca somnul zi si noapte
aproape pietrificand-ma
Crunta prejudecata a ranilor tale nu ma iarta nici o clipa
Chin? Ah, iubitule..nu fi naiv!

Respiri iar, am gasit calea spre inima ta si i-am pompat iubire
si daruire, si fidelitate
M-a confundat cu tine initial, inima ta naiva atat de flamanda
Era deshidratata.

I-am batut la usa in brate cu toate amarurile tale de peste timp
le-a recunoscut si a tresarit
A marturisit ca se teme sa nu intorc mai tare cutitul in ele
Le-am udat cu lacrimi.

Mi-a zambit
Si m-a invatat sa iti sarut ranile unde dor mai tare.
Le-am recunoscut carnal, caci am simtit pe pielea mea
Iubirea..care are putere sa re-pompeze inimi.
Contopire.
















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu