vineri, 25 noiembrie 2011

Tu nu intelegi poezia. Singuratatea.

tu nu intelegi poezia
n-o simti, nu te misca, nu-ti accelereaza bataile inimii
tu nu intelegi poezia
nu poti sa stai si sa privesti minute intregi un cer, o apa, o stea
tu nu intelegi poezia
esti impotent in relatia ta cu sentimentele, vrei doar senzatii scurte si dese
tu nu intelegi poezia
nu te-ai straduit sa inveti a citi luminile din ochi straini si tristi
tu nu intelegi poezia
la tine e totul matematic si conventional de rece
tu nu intelegi poezia
arunci in sufletul omului cu pietre ca intr-un lac, sa-l tulburi
tu nu intelegi poezia
tu creezi circumstante ca sa ai ce socoti si judeca
tu nu intelegi poezia
cuantifici orice mesaj, or daca nu-l poti cuantifica, nu exista
tu nu intelegi poezia
tu aduci critica constructiva de fiecare data, te auto-declari dator
tu nu intelegi poezia
tu lovesti cu ce esti, uiti sa cruti uneori lumea de diavolul din tine
tu nu intelegi poezia
consideri sacrificiul egoism curat si afectiunea curata ipocrizie
tu nu intelegi poezia
te consideri autentic pentru simplul fapt ca nu omiti decat ceea ce uiti
tu nu intelegi poezia
n-ai nici un Dumnezeu, nici un sens, dar te incapatanezi sa arunci cu pietre
tu nu intelegi poezia
n-ai iubit niciodata si totusi declari iubirea ca si fiind o inflamatie a creierului
tu nu intelegi poezia
pictezi prin cifre, prin limite, in culori stridente si inchise la culoare
tu nu intelegi poezia
tu nu stii sa accepti ce nu intelegi, renegand cu brutalitate
tu nu intelegi poezia
acuzi atunci cand consideri ca s-a intamplat o nedreptate, dar cine esti tu?
tu nu intelegi poezia
tu nu ai habar cine esti si de ce esti capabil, de aceea nu stii sa ierti niciodata
tu nu intelegi poezia
tu alegi sa nu-ti pese, pentru ca e mai usor si poti simplifica ecuatia
tu nu intelegi poezia
neglijezi culori, aburi calzi pe ferestre reci, scapari, regrete, visele si visurile toate
tu nu intelegi poezia
reduci la absurd posibilitatea sa traiesti inainte de a renunta la traire
tu nu intelegi poezia
te scalzi in lasitate si te ascunzi dupa pereti duri si reci, n-ai curaj
tu nu intelegi poezia


nu poti sa intelegi poezia
caci in ipoteza ai omis sa introduci 'sensul'
acela care nu dispare, ci doar se transforma
traduce matematica un fenomen fizic banal, experimental
nu-l poti scoate din conditia de existenta
iti dai singur mat
n-ai cum s-auzi poezia, fara s-o vrei
fara s-accepti ca omul nu e perfect
e doar o bucata complementara
dintr-un intreg banal
dar cu un vector-sens
aduna, nu scade
se propaga, nu se reduce la zero
vibreaza
nu doarme.

Somn usor in continuare. Simturile tale ingheata tot mai mult. Robotul ranjeste perfid dupa perdea, in penumbra de monstru surd.
Iti meriti moartea, daca nu asculti chemarea spre viata.
Iti meriti nefericirea, daca nu indraznesti sa risti fericirea
Te meriti tu pe tine tot
Daca nu cunosti sa te imparti cu altii..
E viciul tau.
Singuratatea.
Si nici singuratatea n-o intelegi

Pentru ca ai fost mereu singur
N-o poti pretui, pentru ca nu simti cum
Si cat
Si dor.
N-ai cum sa simti poezia.

2 comentarii: