sâmbătă, 26 mai 2012

Lupta lui Guliver cu liliputanii-functinarasi din domeniul public!

Dimineata am rasfoit cateva bloguri si am sesizat (fara uimire) cum cetatenii tarisoarei noastre dragi se lupta cu morile de vant mai ceva decat Guliver cu liliputanii.
Pai da, nu-i asa? Asa si e! Comparatia e mai mult decat potrivita.

Adecatelea, tu - om cu facultate si cu minte aerisita te lasi  pus 'la coada' peste normele legale inghitind  in sec voluntar si jucand-ti nervii la rece?
Ei, fratica!
Haideti sa va invat eu cum se intimideaza functionarii, secretarii, functionarasii, secretarasii, liliputanii fara bun simt, cu tupeu si cu gura de ceapa. Ca le put ideile mai ceva decat rahatul pe timp de vara! Diaree mentala, ce mai!

Nu stiu altii cum sunt in sinea lor, dar la suprafata majoritatea romanilor se lasa intimidati de asa zisa 'fonctie' din domeniul secretariatului public. Ca e vorba de adeverinta care ESTE pe site, de datele personale si informatiile solicitate printr-o exprimare super mega interpretabila, de statul in fata ghiseului in timp ce 'la mademoiselle' spune un banc colegei, vorbeste la telefonul personal, se scarpina in cap sau la subtioara..bla bla..romanul nostru extrem de revoltat si grabit (mai ceva ca la maraton sa rezolve treburile) -pleaca in jos capul si asteapta sa fie servit.
Si tot el, romanul care habar nu am daca isi cunoaste drepturile - dar de aparat categoric nu si le apara dintr-un motiv sau altul (comoditate, mandrie -ha ha, politete exacerbata, supunere, 'blego'-manie,  rusine de fata-mare), se plange pe la toate colturile de politica, economie, invatamant, coruptie si comunism imputit (care desi nu mai este, se simte cu desavarsire!)


Bon, sa revenim.
Episodul care m-a educat sa determin secretarii publici sa imi respecte drepturile de cetatean care isi plateste taxele si impozitele la zi - s-a derulat cand aveam varsta de 12 ani si asteptam cuminte, ca in fiecare luna, sa-mi vina randul sa-mi incasez alocatia binemeritata. Mi se inducea subliminal sentimentul ca eram mica, mucoasa si oricand gata sa fiu sutita literalmente din oficiu postal, in cazul in care doamna de la ghiseu doar avea impresia ca ma pregatesc sa casc gura neintrebata. Prin urmare, 'dresata' bine si 'legata fedeles', asteptam cuminte si smerita sa-mi vina pentru a 10-a, 20-a oara randul la alocatie. Nu ar fi fost asa mare necazul ca pauza mare de la scoala se suprapunea cu pauza lunga a femeilor de la fabrica de textile din orasel - femei care cum intrau pe usa se auto-invitau 'prietenei' cu 'fonctie' pentru a isi incasa primele banii copiilor. Profesorii erau intelegatori cu mine daca intarziam o data pe luna 10 -15 minute de la ora, caci si ei fusesera 'dresati' bine si pusi in fata faptului implinit. Nu era prapastios nici faptul ca din 2 in 2 femei care nimereau in fata mea la coada, veneau si ii desirau ziua de ieri cu lux de amanunte intamplate si inventate. Nu, nu era atat de scandalos nici faptul ca postasita se misca cu incetinitorul in special cand coada era mai ceva ca la paine calda pe vremea lui nea' Ceasca. Dar era de-a dreptul demoralizator, trist si exasperant faptul ca nu o data se trezeau sa anunte, cand tu te aflai intre primii la rand in fata ghiseului de jumatate de ora, ca fondurile alocate pentru alocatia din acea zi se terminasera. In acel moment, toti sfintii din lume nu erau suficienti sa te ajute a te racori. In sinea ta, bineinteles. Ca tu ramaneai in continuare supus si cu buza umflata!
Eheeeee...dar intr-o zi superba, intamplarea a facut ca o profesoara de la singurul liceu din orasel sa se afle printre cetatentii care formau coada-carnat, fara sa fie observata. Doamna, educata si cu bun simt, adica fara simtul ridicolului, nici nu s-ar fi gandit sa profite de faptul ca intr-un orasel mic la inceputul '90, profesorul inca mai reprezenta un om 'important' in colectivul intereselor provinciale. Totul se anunta a se derula ca de obicei, si din fericire asa a si fost. O doamna de la fabrica, sotia primarului, o doamna de la Banca, verisoara primarului, un politist si un vecin al postasitei - se strecurasera probabil pentru ultima data (e frumos sa credem in povesti, este?) - in fata cozii-carnat....Si, tam pam pam ..incepe!

-Doamna cutarica, ma scuzati ca intervin, dar dumneavostra cat mai aveti de gand sa va bateti joc de oamenii care isi asteapta randul la ghiseu? Stau de aproape o ora la rand si fara nici o nerusinare, permiteti la diversi indivizi, ba chiar ii incurajati, sa ajunga direct de la usa - la ghiseu!

Tacere, tumult, tumult..si:

-Vai, ma scuzati, doamna profesoara! Nu v-am observat,ca daca stiam va serveam mai repede sa nu cumva sa intarziati la ore!

Profesoara, o doamna extraordinara (extra-ordinara, am zis) isi continua netulburat, dar intr-o ironie superba, mustrarea, exprimandu-si indignarea cu toata patima.

- Sa va fie rusine inca odata! D-voastra, am impresia ca nu realizati cat de grav va este compartamentul si afirmatile! Daca nu realizati, va ajut eu, cu placere. Stau, dupa cum spuneam, de aproape o ora la o coada de oameni care isi platesc la zi taxele si impozitele catre stat. Stat, care asigura plata domniilor voastre in fiecare luna, fara intarziere. Cu ce drept treceti peste drepturile cetateanului pentru a favoriza ilicit drepturile altor cetateni, doar pentru ca fac parte din sfera intereselor d-voastra sociale sau de alta natura?

In sala toata lumea tacea malc! Postasita imprumutase pe rand culorile curcubeului si de data aceasta, fumurile care o insoteau de obicei, ii provocau acum bufeuri instantanee si ii sugrumau gatul care nu era strain deloc de sunetele ascutite si abuzate.
 Profesoara continua:

- Nu ma intereseaza cine si ce problema are de rezolvat mai departe, atata timp cat d-voastra afisati ignoranta la faptul ca acesti elevi au si ei de rezolvat prezenta la urmatoarea ora care, daca nu mai insel, a si inceput!


Gata! Am detaliat suficient. Suficient pentru o viata, in ceea ce ma priveste si in ceea ce dicteaza atitudinea pe care o  am zi de zi fata de orice functionar si secretar din domeniul public si daca e cazul, din domeniul privat.
Nu, nu ma intimideaza pentru ca nu au cu CE. Caz in care incearca sa imi sugereze mai mult sau mai putin subtil, ca ma lasa, chipurile, fara acte semnate, cereri inregistrate sau mai stiu eu ce colet cuvenit - trec si eu la armele mele! Si nu. nu ca sa le declar razboi, ci pur si simplu ca sa le amintesc de lungul nasului.



Exemplu:

Intru in secretariat si astept cuminte la coada. Am de asteptat, dar sunt inarmata cu rabdare. Imi vine randul si sunt intrebata ce doresc. Explic situatia, si, precum ma asteptam, sunt intrerupta val-vartej.

- Pentru asta aveti nevoie de hartiuta cutarica de la biroul cutarica.
-Ma scuzati, trebuia sa incep altfel. Am de depus o solicitare la biroul d-voastra, prin urmare va rog frumos sa imi comunicati ce trebuie sa contina dosarul ca sa fie complet.

Ochi mari, vadit deranjata ca mi-am permis sa ii pretind 'ajutorul', care nu reprezenta nimic altceva decat o farama din norma ei de sarcini, secretara izbucneste:

- Intrati pe site si scrie acolo.

Ei dracie! Razboi cauti, razboi primesti.

- Imi pare rau, nu am venit 'pregatita' de acasa, nu am net pe telefon (minteam, bineintles - oricum nu era treaba ei), am nevoie de informatii in ceea ce priveste criteriile impuse de serviciul d-voastra pentru a imi accepta un dosar complet spre cererea de tip x, asa ca este de datoria d-voastra sa imi comunicati cele solicitate.

Observand atitudinea mea infipta, deranjata de faptul ca persoanele din spatele meu privesc actul cu o atentie desavarsita, orgoliul doamnei din spatele biroului ii accelereaza prostia:

- Doamna, ce ar fi daca am sta dupa fiecare client ca sa ii enumeram de fiecare data, ba mai mult, sa ii si repetam, toate aceste amanunte? Credeti ca am reusi sa 'rezolvam' mai mult de 2 cazuri pe zi?
-Doamna, nu vad de ce aceasta ar fi problema mea. Nu sunt eu angajata sa gasesc solutii pentru a imi eficientiza randamentul la locul de munca. Numai d-voastra stiti ce anume si in ce masura va sunt obligatiile in ceea ce priveste norma pe zi. Eu imi cunosc doar drepturile unui cetatean care isi plateste taxele si impozitele spre stat, la zi. Daca ma intrebati insa, va pot recomanda sa pregatiti si cateva copii cu aceste informatii de pe site, in cazul in care va sunt solicitate - si nicidecum sa imi sugerati mie sa fac cale intoarsa in acest trafic de cosmar, sa dau de un internet cafe, sa caut site-ul d-voastra si sa revin probabil, cand va fi prea tarziu pentru ziua de azi. Ca sa nu mai vorbesc de benzina si de timp. Timpul costa bani, doamna.

Bine, nu va imaginati ca sar atat de repede la atac, decat atunci cand e cazul. In general fac abuz de 'va rog frumos' si 'va rog inca o data' si 'va rog sa imi explicati, ca e pentru prima data cand fac asta' etc. Dar, cand catarii isi cauta cu lumanarea, o primesc.

Daca o persoana din spatele mei indrazneste sa imi spuna ca exagerez, eu ii spun ca din punctul meu de vedere nu exagerez si sa isi vada fiecare de problemele lui.
Caz in care doamna se incapataneaza in continuare ii solicit personal sa imi indice calea prin care pot sa depun o plangere la adresa ei, sau sa discut imediat cu seful acesteia.

Nu o data am facut astfel de plangeri, dar intotdeauna am iesit cu sucees in biroul doamnelor secretare. Cu parere de rau, nu ca sunt plina de prejudecata. Dar domnii secretari sunt mai 'ingineri' de fel in astfel de situatii.

Altadata, am avut probleme cu niste incapabile de la directia judeteana de pensii. Da? Nu-i nimic, zic eu. Va las la dispozitie 2 zile sa va documentati in ceea ce priveste noua lege. Resun in 2 zile, aceeasi situatie, ba mai isi si urla in telefon. In acest caz, le impun sa nu strige la mine, decat daca le permit eu in prealabil.
Inchid telefonul si in minutul imediat urmator caut pe net detalii despre biroul directiei nationale de pensii sau ceva de genul. Cum necum, identific un numar de telefon de la biroul cutarica. Cum necum, cu ajutorul monitorului oficial ii identific adresa si apoi gasind o declaratie de venit pe numele sotului ei, identific numele secretarei sefe de la acel birou. Sun la numarul respectiv si cer sa vorbesc cu persoana indeletnicita sa imi dea informatiile cutare. Initial, persoana care raspunde insista ca deocamdata nu e nimeni la apel. Insist si eu sa mi-o dea pew doamna X ..la care, surpriza! - tacere pentru o clipa. Mi se spune sa stau putin si revine la receptor doamna X. Tam tam tam!
Cu o voce mierloasa ma intreaba cu cine are onoarea, la care eu ma recomand-surpriza! - nu faceam parte din sfera intereselor ei sociale - ha ha. Asta este, apoi a putut striga ca de unde am numarul ei de telefon. M-am repetat si eu ca de pe internet, ca oricum dansa detine o functie publica,deci nu vad care ar fi problema,numarul nu e personal de asemenea. ha ha.
Ma rog, se isterizeaza, o rog sa se calmeze si ii expun problema cu incapabilele de la directia judeteana de pensii. Cum necum se termina convorbirea si in mai putin de o ora ma suna incapabilele de la judet sa ma anunte (ele pe mine !) ca am drepturile cutarica (nu zau! - de cand le repetam asta!) si sa stau linistita (i-auzi) ca totul s-a rezolvat ...siiii....ca nu era cazul sa sun la Bucuresti, ca oricum era pe cale sa rezolve ele (la sfantul asteapta, categoric!).


Gata. Am obosit.
Morala?
Fratilor, daca aveti pretentii ca Romania sa devina o tara mai competenta, fiti si voi mai competenti in a va exercita si lupta pentru drepturile voastre. Nu va mai lasati intimidati, ca nu au ce sa va faca. Nu ei, niste functionarasi liliputanici!
In plus, zic si eu ca Banciu, nu doar in fata lor - 'Fratilor, nu ma puteti avea la mana cu nimic. Nu fur, nu calomniez, nu umblu cu 'pasarica'. Nu aveti CUCE sa ma intimidati, capisci?!'
Ei, iar daca se ajunge la o 'fonctie' mai de sus, e de ajuns un articol simpatic si scris intr-o maniera de can-can scadalagios - pentru ca autoritatile sa se AUTO-sesizeze. Daca se poate si asa, de ce nu?
Macar sa ia aminte ca mai exista si 'nebuni' ca mine, citez 'penibili, jenibili si exagerati', de care pot da. Asa ca macar de doua ori sa se gandeasca inainte sa mai sara calulodinosaurus data viitoare (ca nu se leaga nimeni de mandria lor pentru banalitati)!

Sa aveti o zi cu atitudine, chiar si in fata vremii ploioase!



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu