joi, 12 iulie 2012

Iertare umanitatii

Pentru mine iertarea este o forma unica de oglindire a acceptarii propriilor imperfectiuni si neputinte.

Cand nu ierti pe cel care iti greseste, iti ascunzi slabiciunile dupa iluzii frumoase despre propria-ti persoana. Cand nu iti este usor sa ierti pur si simplu, asa cum iubesti pur si simplu cand iubesti, denota o incapacitate acerba in a iti admite si gestiona umanitatea.

Ma uit tacuta in jur si meditez la graba oamenilor de a se transforma in roboti auto-programati de propria lor inconstienta. Caci ne convine sa ascundem sub pres, decat sa lucram cu imperfectiunile noastre. Preferam sa fortam arta cu imaginatie virtuala, in loc sa invatam sa apreciem frumosul deja creat, deja existent, deja firesc, deja unic.

Cum sa nu ierti un om cand iti cere iertare?
Pentru ca este nesincer, pentru ca repeta greselile, pentru ca ti-a ranit orgoliul, pentru ca te-a dezamagit, pentru ca te-a folosit, pentru ca actele lui ti-au creat disconfort si alegerile lui suferinte?

Stai putin si trage aer in piept. Invata sa respiri.
Acum pune pe hartie de cate ori nu ai gresit TU altora (constient, inconstient, partial constient, observat sau ascuns) prin aceste modalitati si multe altele..

...in ultima zi.

Sa aveti un suflet liber, dragii mei.
Liber de orice incapacitate de a ierta neputintele celor din jur.






Un comentariu: