joi, 15 noiembrie 2012

Despre rusinea de a fi om a lui Gilles Deleuze

Va spune ceva Gilles Deleuze?
Dar filmul '38 Temoins' (38 de martori) - cu apostrof pe e?
Sau poate ca intamplarea reala din Queens, New York, la finele anului 1954..va gadila usor usor memoria?

Nu, stati linistiti. Nu va cercetez memoria de elefant pe care nici eu nu o am. Va cercetez putin rusinea de a fi om. Va incearca?

La intoarcerea dintr-o calatorie de serviciu din China, Louise afla ca pe strada sa a avut loc scena unei crime. Reale. Aparent, toata lumea dormea in timpul in care fata isi dadea sufletul in casa scarii unui bloc, dupa ce fusese atacata in plina strada.

Gilles Deleuze este de meserie un filosof.  Asta, bineinteles, daca filosofia poate fi numita meserie.
Mai degraba o arta, din al meu punct de vedere. Iar artistul, oricat de mult ati incerca (sau nu) sa ma convingeti - nu este mai degraba un meserias.
En fin, sa amintim ce spune Gilles Deleuze despre samburele artei.

Arta se naste din rusinea de a fi om. Un om proaspat eliberat dintr-un lagar de concentrare, s-a simtit rusinat. Multi pledeaza pentru faptul ca toti purtam vina crimelor din istorie. Constient, subconstient, direct, indirect, activ..sau pur si simplu pasiv. Nu. nu este adevarat. Nu suntem noi vinovati de crimele altora. Ne simtitm insa rusinati de crimele altor oameni, caci sunt oameni, ca si noi. Si mai e ceva. Ne simtim rusinati ca ne multumim cu supravietuirea noastra. Doar a noastra. Ne este rusine de impasibilitatea de care dam dovada in fata suferintelor altor oameni, care sunt oameni, ca si noi. Ne este rusine ca suntem indiferenti si egoisti.

Da. La ora trei dimineata. La ora la care lumea doarme, dar la care niciodata nu doarme toata lumea..o tanara de 20 de ani a fost ucisa cu brutalitate. Atacatorul a lovit de doua ori. O data in strada, iar apoi pe casa scarilor.
Au existat 38 de martori surzi. A fost de ajuns unul singur, care sa isi aminteasca ca a auzit. Ca a auzit strigate repetate, asemanatoare cu guitatul animalului la taierea din ajun. Strigate reale, lungi, repetate, ..strigate care implora timpanul sa trezeasca constiinta.

S-a trezit si constiinta, in momentul in care s-a nascut posibilitatea ca fata sa fi supravietuit daca s-ar fi actionat din momentul primului act de asalt, cel din strada.
Da, un singur martor si-a admis lasitatea. Ceilalti au fost nevoiti sa recunoasca ca nu au fost surzi. Ca au fost prezenti, dar indiferenti.

Vinovati ca suntem lasi sau rusinati ca suntem oameni?


Eu inca mai am de meditat la aceasta dilema.
Voi?


...si..in timp ce meditati..lasati auzul sa va trezeasca constiinta
  http://soundcloud.com/arne-van-dongen/38-t-moins-rue-du-crime



  

23 de comentarii:

  1. Se prea poate ca lumea asta să se fi născut din vinovăție sau rușine. Despre ce este povestea alungării din Paradis dacă nu despre asta? Și totuși, omul este calea de a înțelege sufletul în materie, conștiința în chingi, inima deschisă la marginea fricii.

    O întrebare: tu ai terminat filozofia?

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu inteleg unde bati cu intrebarea ta. Daca bati undeva, te rog ma iarta si daca vrei un raspuns, completeaza ideea.

    Nu, nu am terminat filosofia.
    Cat despre 'poveste', sa ne amintim de cheie : - liberul arbitru.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cu care întrebare băteam undeva? Că la întrebarea cu filozofia mi-ai răspuns, nu înainte de a fi suspicioasă și defensivă. La ce ți-a folosit?
    Cealaltă era o întrebare retorică.

    RăspundețiȘtergere
  4. Defensiva mi-o aloci singura, Catalina. A bate undeva, nu inseamna doar - a 'acuza' indirect de ceva, ci inseamna si - a te referi la ceva anume.
    Ei uite, eu la ultima ma refeream. :)

    Chiar nu am inteles comentariul tau, dar tu te pripesti in ceea ce ma priveste.
    Ca tot ai amintit de incrancenare..

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu era mai simplu să răspunzi și să zici că nu ai înțeleg de ce întreb?

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu stiu daca ar fi fost mai simplu.
    Cand nu am nimic de ascuns, nu vad de ce sa tin mortis sa pare simplu.
    Uneori am un limbaj mai imbarligat. Asta e. Nu fac retusuri pe blog.

    Rar, ma mai corectez dpdv gramatical.
    Blogul meu, nu stiu in ce masura se vede - e o ciorna pe care imi astern gandurile. Si nu-mi cer scuze pentru asta.

    RăspundețiȘtergere
  7. O zici ca și cum tu ai trânti tot ce-ți vine, cum îți vine, când îți vine, în fața oricui, fără să-i acorzi spațiu și să vezi de unde vine și unde te duce.
    Poate așa o fi.

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu stiu de unde ai scos tu asta.
    Dar asa cum accept pe blog comentariile altora fara sa ma burzuluiesc ca de ce se exprima cum se exprima si sa ii tin intr-un sarcasm privind de sus ..asa sa accepte si ceilalti acelasi lucru din partea mea. Daca nu, stiu deja care este raspunsul, nu?

    Am spus si o repet. Am un suflet rebel, independent pana la sange (ca o fi bine, ca o fi rau) si las de la mine doar atunci cand consider ca vreau sa o fac. Ca gresesc sau nu, e irelevant. E strict alegerea mea.

    Insa de aici la a incerca sa-mi rastalmacesti intentiile dupa propria-ti perceptie, e cale lunga. Stiu cine sunt, iar cei care nu vor sa treaca dincolo de aparente, sa nu o faca. Nu toti trebuie sa ma placa si nu toti trebuie sa ma accepte. C'est la vie.

    RăspundețiȘtergere
  9. De ce credeai tu că am intenții ascunse cu întrebarea mea inițială? Sau ce credeai că urmăresc?

    RăspundețiȘtergere
  10. Catalina, tocmai asta era intrebarea.
    La ce anume te refereai nu am priceput. Asa ca nici sa vreau nu aveam de la ce sa pornesc ca sa te suspectez de ceva anume. De bine de rau sau de neutru.

    Plus ca eu respect opiniile celorlalti, fie ca sunt sau nu de acord cu ele.

    RăspundețiȘtergere
  11. Cred că nu ai înțeles.
    Ce motiv credeai tu inițial că am să te întreb dacă ai făcut filozofia. Că mi-ai zis că nu știi unde bat.

    RăspundețiȘtergere
  12. 'Despre ce este povestea alungării din Paradis dacă nu despre asta?'

    Alungarea din paradis in fapt a fost decizia luata de Dumnezeu (daca ne luam dupa Biblie) - or, eu discutam despre sentimentul de rusine pe care il simte omul cand se multumeste cu supravietuirea lui sau cand alti oameni fac rau semenilor.

    Nu inteleg care este legatura cu faptul ca Dumnezeu a decis 'pedepsirea' omului, cu ideea ca omul pare a fi compesit de astfel de sentimente. Teoretic, ai putea sa bati cu ideea asta la mai multe legaturi si consecinte posibile...dar habar nu am la care.

    RăspundețiȘtergere
  13. Tu l-ai băgat pe Dumnezeu în ecuație, nu eu. Sentimentul alungării din paradis este unul profund uman, îl găsești și la Freud dacă nu mă înșel, probabil și la Jung, plus în alte religii/tradiții.

    Repet, dar pentru ultima oară, că nu prea are sens: nu aia era întrebarea. Aia e o întrebare retorică. E stupid să răspunzi la o întrebare retorică pentru a evita să răspunzi la o întrebare concretă.

    Oh, well. Așa e când discutăm după deget și vorbim mai mult singuri (me included). I think I'm done.

    RăspundețiȘtergere
  14. Esti prea incrancenata Catalina.
    Ce sa zic, imi cer scuze ca nu m-am coborat la nivelul asteptarilor tale.

    RăspundețiȘtergere
  15. Și eu, și tu am înțeles greșit în repetate rânduri și am pedalat pe asta. A fost permanent o breșă între ce ziceai tu și ce ziceam eu.

    Fiecare dintre noi vede încrâncenare la cealaltă, cel mai probabil pentru că nu reușim să ne recunoaștem și recanalizăm propria încrâncenare.

    RăspundețiȘtergere
  16. Eu am recunoscut ca nu am scris la 'rece' articolul, ci la 'cald'.
    Nu imi pare rau daca ma revolt impotriva ipocriziei unora si dedic cate un articol pentru asta. Sunt o persoana pasionala care mai ales 'la cald' 'tranteste' ce simte. Insa nu inseamna ca parerea mea ar fi alta, insa in alte circumstante ar fi putut suna mai 'soft'. Atata tot.

    Daca tu confunzi modul meu de a ma exprima cu incrancenare, asta nu este problema mea. Cand nu sunt de acord cu unele lucruri, nu sunt. Avand in vedere ca nu mint si nu calomniez la liber, nu vad de ce as incerca sa ma linistesc dupa 'impact' si abia apoi sa scriu. Ti-am spus, cine refuza sa vada dincolo de aparente, nu are decat sa vada incrancenare si negativism. Nu sunt deloc asa. Si chiar daca nu crezi, unii oameni vad asta la mine si cand spun lucrurile la 'cald'.

    RăspundețiȘtergere
  17. Ce înseamnă ”la cald” pentru tine? Dar ”la rece”?

    Bine, tu nu ești încrâncenată. A, venit eu ca o balauroaică ce sunt să-ți frâng gâtul. Că tu de fapt ai înțeles totul și din partea ta nu a fost nici o breșă în comunicare.
    Merge mai bine varianta asta?

    RăspundețiȘtergere
  18. La cald? - impresie proaspata :)

    Nu caut harta, Catalina. Vrei sau nu a crede.

    RăspundețiȘtergere