sâmbătă, 27 aprilie 2013

Împiedicat

N-ai tu habar de ce simt eu.
Când scriu, vorbesc, dar nu oricine
Are cheiţe-n zece, de descântec
Să-mi simtă inima cum bate-n-pântec
Căci vezi tu, oamenii aleargă-albine
Şi-albinele gâfâie greu.

Spre miere, fagure, poveşti de trupuri
Plăceri ameţitoare din rărunchiuri
Iubiri de vis, eterne-trecătoare
Romantică tacere jos, sub soare,
Dar libelule prinse în strămtoare..

De-ale vieţii deşuete trairi, şi cochete
Reeditări în nopţi târzii
La felinare, goale, calambur
În vise jucăuşe de iubit-destul.

Să taci când îţi vorbesc, căci
Prin cuvinte îmi aplec tăcerea
Mierea
Şi când te-mbrăţişez, dispare vrerea.
Tu nu mă poţi simţi când eu te joc.
Tu n-ai să-mi poţi zâmbi sub niciun plop..

..Tu dormi în ecuaţii pertinente
De mult concret şi sugrumări defecte
Nu sunt perfecte.
De dor, de-amor de plin şi de beţie
Aşa, împiedecat.
Aşa mă plac eu mie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu