joi, 8 mai 2014

Un timp tot mai putin bagat in seama

De negru sec avânt spre bunăstare
un timp tot mai puţin băgat în seamă
iar seara, recile ambiţii stau la masă
şi nu mai ştii cum să-ţi împaci de nou un vis.


Şi nepromis şi interzis.
L-ai vrea să-ţi încălzească simţuri vestezi
dar ai uitat să îţi hrăneşti abis..
şi-acum eşti doar un trist din cete-n cete.


Sunt un robot, mi-ai zis. Şi nici că sufăr.
O artilerie grea, mereu în gardă.
Iar ochii îi erau păianjen de mansardă
a unui cuib de vulturi flămânzi de curcubeu.


Din doi în doi se plimbă într-un suflet
în parcul cel nesuferit de lângă gară
şi Doamne, cat de frig şi de absent i-afară,
iar buzele s-au contopit în cer de plumb.


Tic, tac, tac, tic, răstoarnă ceasul
ora de după ora asmuţită.
Nu poţi să mai împaci nici ziua, nici avansul,
prea multă tinereţe în absurd.
Dai gaj din anii tăi şi nici că-ţi pasă
Dar mori încet şi tragic
şi flămând.


Grăbeşte-te. E timpul. Sună ceasul!
Nu este rost să savurezi mirosul unui prunc.



Da, Tracy o stie. Oh, ce bine o stie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu