sâmbătă, 20 septembrie 2014

Stiu. Simt. TE simt.

Si-a dezlegat parul ravasit printre perne si s-a privit in oglinda.
A deslusit o privire imbracand-o in mai putin femeie decat o voiau altii si in mult prea putin copila pe care se voia singura.
Singura. Ea singura se voia. Nu contau ceilalti, atata timp cat ea nu-si conta.
Nu avea cum. Nu avea de ce.

De ce ne incapatanam sa dam mereu sens, non-sensului?
Poate ca daca doar am trai, am striga, am lupta, am riposta, am regasi mereu si mereu curajul de a fi pana la sange exact ceea ce simtim sa fim...am fi mai vii, mai noi, mai mult.
Daca ar conta doar daca te iubeste pentru ca speri, pentru ca esti, pentru ca ...iti bei cafeaua aceea amara, ca pe un drog de care nu te poti lipsi. Nu vrei sa te lipsesti. Nu ai de ce sa te lipsesti.
E drogul tau si esti tu toata.

Nu exista jumatati de masura in viata, in iubire, in poezie, in vant, in lac, in priviri...in doruri.

Doare. Doare cand non-sens se deghizeaza in sens si iti mustra constiinta ca si cum ar fi constiinta ta cea care poate fi trasa la raspundere pentru ca non-sensul nu-si are sens.
Tu esti sensul. Tu esti drogul. Tu fii viata care iti sparge portrete in oglinda.

Uite, oglinda tace. Nu schimba nimic. Nu forteaza nici un non-sens. Tace si imbratiseaza. Atat.
Viata!
Clipa!
Parul!
Sanul!
Privirea!
Intrebarea!
Incertitudinea!
Fiinta!
Speranta!
Vocea launtrica!
....
si mai ales...




..chemarea.

de tine.
Chemarea de tine. Atat.
Inainte de a fi fericit, viata te invata sa fii puternic.
Si vei avea parte de fericire, asa ca acum : fii puternica si atat!

Rupe-te si revarsa-ti forta spre oglinda. Se va sparge si iti va lasa loc sa te redesenezi exact asa cum te cheama sa o faci. Pe acelasi contur, alte culori.

Noaptebunadimineata, suflete drag!
Si tie, suflete!
Si tie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu