vineri, 1 mai 2015

Un vierme visandu-se erou


Picior peste picior, alene
Cu un trabuc sub o musteata
Statea preaganditorul vierme
In aroganta-i dimineata.

De ce e vierme, nu capusa?
M-ai intreba, gandesc, pesemne.
Nu intreba, mai bine lasa.
Priveste-n gol, atata geme.

Ofteaza greu, ca niciodata,
Desi a mai oftat asemeni
La moartea unei drame bete
Cand se distra mai bine-n perne.

Fumand filosofii fumate,
Iubiri jumate consumate,
Picioare criptice, dospite
Prin pletele nemarginite,
De parca inota in mare
Atat de multa rugatoare
ca un tablou de arte rare.

S-a dus, s-a dus si tineretea
Cum le prindea pe sub, pe toate..
Ah, cat de goala-i batranetea
Acum, delirul din cetate.

Si cum sa creada in iubire?
O matematica perfida
Ascunsa de sinapse fade
Tot ecuatii, motivatii..
La noi, la altii.

Da, ea credea ca il iubeste
Pesemne-n nebunia ei
Era eroul din poveste
Cat de misel, cat de misei!

E spurcata filosofia
Cand inima cica vorbeste
Ea nu vorbeste, doar pulseaza
sange, atat, nu-i de poveste.

Da, ea era nemuritoare
In inocenta-i debordanta
Pacat, pacat ca e racoare
Tot o copila-n haine, fada.

Nu ne ajunge nemurirea
N-am mai avea ce cauta
Vrem sa fim arsi de viitura..
Sa mori erou, daca-ai putea.

Buna dimineata!
O poza proaspata din gradina botanica a clujenilor. Va asteapta cu drag!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu