marți, 23 august 2016

Lucrez de zor la un vis

Dintre toate fetele pe care le avusese alături, singura pe care o iubise până în pragul colapsului fusese Anda. O fată rebelă, cu gura mereu înainte, dar cu o minte sclipitoare şi imprevizibilă. Nu doar că o iubise, dar ştia că o va iubi pentru totdeauna, o va adora atâta timp cât conştiinţa sa va exista, îşi va aminti modul în care se arunca cu inima înainte în orice lucru mărunt, spre orice om pe care îl simţea sufocat de viaţă, sau, de fapt, după cum prea bine spunea, din lipsă de viaţă. Să fi fost şi el acel om odată? Să-l fi resuscitat ea din somnul prea timpuriu? Adevărul este că nu mai conta acest lucru de mult timp, deşi în trecut îl determinase să se rupă de ea. Ah, câtă gelozie suferise în preajma Andei! Cât de mult o dorise doar pentru el şi cât de tare se răniseră reciproc. Era mult prea tânăr atunci, iar ea era mult prea liberă de orice fel de constrângere, fie doar sentimentală. Mai ales sentimentală. O sălbatică în adevăratul sens al cuvântului. O neîmblânzită a sorţii. O epopee în curs. Ah, cât de dulci îi erau buzele şi cât de torpile cuvintele! Spumoase, vii, dure, fierbinţi, picante, neodihnite, în toate culorile curcubeului, pe rând sau deodată. Oricum îi erau cuvintele, numai terne şi lipsite de viaţă nu. Anda, iubirea vieţii lui, indiferent de ce îi poate rezerva viitorul. Anda va rămâne mereu Anda. Dureros de Anda. Şi nu mai ştie nimic concret despre ea de ani buni.
Dar câte nu ştie despre ea, despre acea pururi copilă-femeie care priveşte constelaţiile ore în şir, fără să aibă habar cum se numesc, fără să caute denumiri limitate şi triste. ,,Hai să improvizăm, iubitul meu!’’ îi suna adesea în tâmple, pe lună plină. ,,Uite, vezi tu acel cerc galben de pe cer? Unii se jură că nu e galben galben. Păi cum să nu fie galbenul galben? O fi galbenul roz? Sau e galben doar când eşti gelos, iubitule? Dar când iubeşti? Devine galbenul roşu atunci? Sunt oamenii mai geloşi când luna are nuanţe de galben roşu? Hai să improvizăm, iubire! Cum ar fi dacă am descoperi pentru întâia oară acest cerc galben galben? Ce nume i-am da? Îmi dai voie să-i spun Fericire?’’.
Ah, cât de dureros de dor îi era uneori de Anda. Mai ales când întâlnea o fată ca Amalia. Ce tristă e Amalia. Pare uşor, aşa, de porţelan. I-ar provoca rânduri şi rânduri de cearcăne obosite lui Casian. Şi probabil o va şi face, căci câte Ande, Dumnezeule, poate duce pământul? O binecuvântare balsam e rară. Prea rară pentru câtă nevoie au Casianii de ea. Da, a fost şi el un Casian şi a avut mai multe Amalii. Bine, poate nu chiar atât de Amalii şi nu chiar atât de multe. Dar el a fost un Casian mai Anda, nu un Casian mai Amalia, aşa cum e Casian acum. Ce delir! Ajunge să îşi oprească gândul asupra ei şi deja e inundat de nebunia pe care o sorbise de atâtea ori, în atâtatea rânduri, atât de gol şi de abandonat.
Şi totuşi, ce face Anda acum? Ce i-ar spune ea să îi transmită lui Casian? O mai puţină Anda duce la un mai puţin Sergiu, iar acum Sergiu simţea că ar fi de bun augur să fie măcar puţin Anda pentru Casian. Cel puţin, avea acolo, în el, un pic din sufletul ei. Îl lipise bine, să nu se mai dezlipsească niciodată. De ce să mai treacă şi Casian peste nişte Amalii, când ar putea să muşte doar o dată dintr-o Anda memorie, să culeagă curaj că da, există Anda pe pământ, şi să prindă aripi pentru totdeauna? Şi, Dumnezeule, un visător cu aripi poate duce departe o lume întreagă pe spatele său! Şi cât de aproape de curcubeu poate ajunge.
Astfel, purtat de proaspăta poezie a folkului pe ritm de chitară târzie, Sergiu se îndreptă spre casă, lăsându-i pe cei doi porumbei să se cerceteze mai bine, ştiind că cel puţin unuia dintre ei îi schimbase perspectiva prin care analiza drumul de la realitate la vis.


***
Iubita mea,
haidem să ne ciocnim sufletele-n seara asta ameţită.
Să ne şoptim adevăruri care ar putea fi adevăruri.
Tu, lumină de lună veche în mintea-mi întunecată
de tenebre majore,
Eu, pe buzele tale de adolescentă frivolă,
iar noi, iubita mea, o formă tabu de erotică,
fără să dăm hainele jos de pe noi.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu