miercuri, 9 august 2017

Despre disparitia unor meserii, alternative si voluntariat

Haideti sa va impartasesc una din cele mai temeri care mi-a intrat in gradina, cand am realizat cum oamenii de multe ori prefera sa se plafoneze, in loc sa traga de ei sa creasca tot mereu.

Peste 40 de ani, inginer nici prea-prea nici foarte-foarte, cu mare vechime in companie, cu probleme serioase in urma unui divort si cu multe probleme de socializare.
De ce?
Pentru ca e comod asa, nu e mare salariul - dar e caldut, pentru ca nem limba engleza (tata incepuse sa o invete tot dupa 40 de ani, nu a mai apucat sa o duca la bun sfarsit, dar asta e cu totul alta poveste), pentru ca influenta la mai marii de mai sus in caz de un conflict ,,colegial'', pentru ca victimizarea e o placere vinovata pe masura ce inaintezi in varsta, si pentru ca ... e bine asa rau cum e.

La capatul opus- proful meu din cercetare. Peste 70 de ani, la curent cu tot ce e nou in asistenta tehnologica computerizata (la nivel general si de strict necesar), guru in mediul lui, pensionat dar consultant atat in cadrul universitatii, cat si remote, pentru o firma cu renume din Germania. Si nici pe departe un geniu sau un genial. Munca, seriozitate, transpiratie si pro-activitate. Mereu cu un pas inaintea tuturor.

Mi-am jurat in acel moment ca niciodata, dar niciodata, nu am sa imi permit sa ma plafonez.
Momentan mai invat spaniola si efectiv m-am bagat cu capul inainte intr-o alta meserie, alternativa, da, stiu, in timpul liber. Dar timp pe care mi-l controlez 100% EU, astfel ca, optimizand modul de abordare a muncii in sine, se merita. Fiind cu totul diferita de cea consacrata, chiar as indrazni sa spun ca, in parte, ma recreeaza. Si nu, nu renunt la meseria mea actuala, posibil doar sa o reduc la un part-time pe viitor, caz in care as lucra doar la capitolul ,,spuma'', creatie, inovare, ceea ce ma pasioneaza. Fara alte preocupari de mici robotel si fara sa devin superficiala in meseria actuala.

Societatea se schimba. Unele meserii au disparut, altele sunt pe cale sa se transforme atat de mult, incat ai putea la fel de bine sa le consideri diferite. Sunt multe de dezbatut pro si contra in privinta acestei miscari, schimbari, viteze - dar, intreb eu, practic, la ce ne ajuta? Ok, filosofie, dezvoltare, planificare, studiu, cercetare, etc. Perfect de acord!
Insa daca riscam sa ajungem ca si exemplul de mai sus, cum ne vom mai privi in oglinda inghitind rahaturi peste rahaturi, vorbe de duh si umilinte cat carul de la..mai marii limbrici? Deci, atentiune - practic, practic - ce faci ca sa nu risti sa ajungi acolo, or, daca ai ajuns deja, ce faci ca sa iesi din acea stare deprimanta si derizorie?

Va vand un pont prin care puteti penetra si testa mai usor minim o a doua meserie alternativa - voluntariatul. Va sfatatuiesc, insa, inca un lucru - a doua meserie sa fie una pe care o faceti usor, nu e vorba ca nu depuneti efort sau seriozitate, se refera la talent nativ. Folositi-l din plin, acum va permiteti luxul.

Ma misc, deci exist.
Invat, deci cresc.
Nu tac, deci se poate.

O zi cu spor va doresc, dragii mei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu