luni, 19 februarie 2018

Subtil mi-e dor

Când anii trec subtil, subtil mă-ncearcă
un dor nespus de mine, atât de-aglomerată
-acum, ascund tiptil și-mi cresc meschine
visuri ce n-au nascut decat târziu in mine.

Și-mi pare întuneric să mă întorc acasă,
soba a înghețat, crăpată-i treapta roasă
ce îmi ducea fugarul pas atunci, spre tata
și mă abandonam, plăpândă-i era fata.

Să uit nu pot, mai des demult revine
o amintire șchioapă, urgie în surdine
mi-e dor de mor și-mi pare că mă uită
el liniște-i mereu, eu tot mai surdă.

Iar ochii lui se pare că mă uită…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu